Sărăkie și pretenții (V)

Acum vreo patru ani ne-am dus în Menorca, într-un concediu de 4 zile.

Atât ne-am permis să lipsim de la muncă fără ca impactul lipsei noastre să fie deranjant.

Cum Menorca e o insulă super mișto și cum erau extrem de multe chestii de văzut am făcut din mica vacanță un fel de maraton.

Plecam dimineața de acasă imediat după micul dejun, petreceam dimineața la o plajă, la amiaz luam prânzul pe undeva în drum spre a doua plajă și ne întorceam târziu pe seară doar ca să dormim în apartamentul luat prin AirBnB.

Sărăkie și pretenții (V)

Menorca e rezervă de biosferă de prin 1992 și plajele sunt spectaculare.

Singurul inconvenient e că majoritatea sunt la km. buni de parcările amenajate de către guvernul local.

Așa se face că pentru a te putea bucura de plajele respective e musai să mergi și 3 km. pe jos, pe călduri insuportabile și încărcat de bagaje cu cele necesare statului pe plajă pentru câteva ore.

Dacă-ți lipsesc vreo câteva țigle de pe mansardă cum era cazul la noi mai mergi și cu un copil de 15 kg. pe umeri cei trei km.

Sărăkie și pretenții (V)

Îți dai seama că efortul chiar a meritat în momentul în care ajungi la cea mai frumoasă plajă pe care ai văzut-o vreodată.

Dar nu despre plaja asta vreau să vă povestesc în articolul ăsta și nici despre excursia în Menorca ci un episod demn de un teatru al absurdului pe care l-am văzut la întoarcere de la plaja respectivă.

Drumul anevoios ce ducea la Cala Pregonda trecea pe lângă alte două plaje mai sărace din punct de vedere al aspectului.

Majoritatea turiștilor se opreau la cele două plaje neavând probabil tragerea de suflet să facă un efort în plus pentru a traversa o colină de 1 km.

Sau poate că habar n-aveau că n-au ajuns la plaja perfectă ce apărea destul de des prin ghidurile turistice.

Asta făcea ca ambele plaje mai accesibile să fie supraaglomerate în timp ce plaja visată de mulți era practic goală.

Sărăkie și pretenții (V)

Poteca ce ne ducea înapoi la mașină trecea fix prin nisipul uneia dintre cele două plaje și într-un moment de respiro în care contemplam peisajul am surprins lângă mine un moment de maximă intensitate intelectuală.

Un moment destul de comun în viața cotidiană și destul de absurd de altfel.

Un cuplu de vreo douăzeci și ceva de ani tocmai ajunsese la plajă.

El era genul tipic de salahor (taximetrist, ospătar etc.) ce încerca să pară băiat rău cu ceva mușchi și tatuaje și ea genul de piți ce și-a găsit un fraier care s-o suporte până găsea ceva mai bun.

Gentleman fiind el i-a întins tipei un pareo dinăla hipsterish cum e la modă în vremurile astea, a așezat gențile de plajă și lada frigorifică și se muncea să monteze o umbrelă de plajă.

Ea s-a așezat pe pareo a început să se dea cu cremă și brusc, cu atitudinea unei dive demne de covorul roșu i s-a plâns individului că ea nu mai suportă că totul e plin de nisip, peste tot e numai nisip.

El, cu un calm ieșit din comun i-a explicat duduii care părea că a trăit toată viața ei doar în puf că sunt la plajă, iar plaja e de nisip, acolo totul intră în contact cu nisipul și că se poate spăla nisipul. Nu e nicio problemă.

Nu știu ce era în momentul ăla în capul fandositei.

Probabil că și-a imaginat că individul o s-o ducă la ceva plajă cu baldachine, steluțe de mare la mal și indivizi musculoși cum a văzut ea pe Instagram de prin Bali sau poate că-și dorea s-o ducă la alt fel de plajă, una privată cu alt fel de facilități și bătea șaua ca să priceapă cumva calul.

Nu știu exact ce-și dorea duduia, dar fără dubiu era genul de sărac cu pretenții.

Așa ochiometric aș zice că nu aporta nimic relației în afară de sex și ifose, deși poate că mă înșel.

Mi-am adus aminte de întâmplatea asta în timp ce citeam un articol despre plaja din Mamaia care sună cam așa:

Oamenii sunt nemulţumiţi că nisipul nu mai este fin ca altădată, plaja este prea lungă, iar apa devine brusc adâncă după cel mult 20 de metri de mal. În plus, salvamarii antenţionează că anul acesta turiştii trebuie să îi asculte şi să nu depăsească geamandura, deoarece îşi riscă viaţa.

Să ne înțelegem din capul locului.

Mamaia e o stațiune plină de oameni care vor să se simtă bogați din moment ce mai puțin de 10% dintre turiștii care merg pe acolo sunt într-adevăr bogați.

E plin de funcționari și alte tipuri de parveniți ce merg la Mamaia ca să se simtă bogați, iar genul ăsta de persoane intră în categoria de săraci cu pretenții.

Sunt fix ca duduia din întâmplarea relatată mai sus.

Vor să meargă la plajă, să se bucure de ea, să fie perfectă ca să dea bine pe Instagram, dar nu vor să se murdărească de nisip și nici să transpire de la căldură sau să se lipească sarea pe ei atunci când se bagă în apă.

Celelalte patru părți le găsiți aici: