Săraci cu bani și cu pretenții (II)

Pentru că în articolul anterior am stabilit deja cum stă treaba cu sărăcia și că e o stare mentală și pentru că scriindu-l mi-am adus aminte de povestea asta e musai s-o aștern ca să vă mai dau un exemplu concret.

În urmă cu juma’ de viață cunoscusem un individ, să-l numim Sîlea.

Mă rog, nu-l cheamă Sîlea, dar e destul de apropiat numele.

Ei bine, Sîlea ăsta s-a recalcitrat la un momentdat foarte tare pe mine și a mers atât de departe încât m-a blocat pe Facebook.

Știu, e așa de nasoală pedeapsa asta încât n-am putut să mai dorm nopțile din acest motiv.

Dar hai să vă spun cum s-a ajuns la blocatul pe Facebook și cum săracului nu-i place să i se spună că e sărac.

La vremea aia Sîlea se căsătorise cu o fată dinasta evlavioasă și așa de mironosiță de ziceai c-o să fie fată mare toată viața.

O cunoșteam câtuși de puțin și pe ea, îl cunoșteam și pe el și căsătoria lor m-a surprins oarecum fiindcă Sîlea mai fusese căsătorit (sau a avut o relație stabilă timp de ani buni, nu mai țin bine minte) cu una care oficia de stripteuză într-un local de la noi din comună.

Cred c-au făcut și un copil împreună, nu sunt așa de sigur, dar știu sigur că la scurt timp ea l-a părăsit.

Atunci probabil s-a produs un declic fiindcă Sîlea din client frecvent al cluburilor din comună s-a înhăitat cu popii de prin sat și a devenit client frecvent al bisericii locale.

De fapt cred că în contextul ăsta și-a cunoscut și nevasta pentru că și ea era la rândul ei bisericoasă.

Mă rog, bârfe și supoziții.

Nu e chiar așa de interesantă viața lor personală încât să merite atenție în vreun fel, dar a fost musai să relatez treburile astea pentru a vă introduce în problemă.

La un momentdat, acum 7-8 ani, Sîlea aruncă pe Facebook un video filmat în Sala Thalia din Sibiu de la ceva concert de muzică clasică.

Filmarea, pe verticală, cu o calitate a sunetului și imaginii oribilă, pentru că era făcută cu cel mai ieftin smartphone de pe piață, venea însoțită de un tag cu artiștii respectivi.

O prietenă comună care cunoștea mult mai bine ca mine povestea lui Sîlea, care mergea destul de des la concerte de muzică clasică și care din punct de vedere literar citise infinit mai mult decât el i-a atras atenția că ceea ce face e de prost gust.

În primul rând pentru că practic aproape toți prietenii comuni cunoșteau trecutul de manelar al lui Sîlea.

În al doilea rând pentru că nici calitatea și nici cantitatea filmării nu făceau vreo cinste și nu aduceau vreun serviciu artiștilor.

Și în al treilea rând pentru că Sîlea nu plătise practic bilet la concertul respectiv ci primise pe cale bisericească o invitație ca să participe gratis la concertul respectiv.

Practic Sîlea utilizase filmarea respectivă ca să-și aroge pe Facebook statutul de intelectual speculând o conjunctură de moment.

Combătut cu bun simț Sîlea și-a dat arama pe față și a început să dea muie în stânga și în dreapta tuturor celor care nu voiau să accepte noul lui statut.

Ulterior duma asta i-a folosit lui Sîlea drept antrenament pentru că dupâ încă vreo câțiva ani a ajuns consilier local, prinzând ultimul loc pe o listă încropită în grabă și făcută de niște unii care-l considerau precum pătrunjelul în ciorbă.

În 4 ani de consiliu local Sîlea nu s-a remarcat cu nimic pentru că n-a avut nicio inițiativă locală proprie și mereu a votat cum i-a indicat șeful, dar asta nu l-a oprit să încerce să-și consolideze prin comună aura de fals intelectual și de boem.

Așa că data viitoare când vă mai latră vreunul ca să se laude în vreun fel cu opulența lui să nu-l băgați în seamă prea mult fiindcă e vreun Sîlea dinăsta.

Oamenii cu care merită să vă faceți de lucru sunt ăia care stau low-key.

Săraci cu bani și cu pretenții (II)