Zilele aste se întâmplă niște chestii tare mișto și extrem de amuzante.
E criză din nou și se scumpesc chestii, iar săracii cu bani și pretenții încep să urle și să înjure.
E plin de oameni care o ard posh toată ziua pe Facebook, Twitter sau Instagram și care au început să se plângă de faptul că le-au crescut ratele la casă cu 20€, 30€ sau 40€ sau că le-a urcat factura la utilități și mai știu eu ce.
Și treaba asta e amuzantă și tristă în același timp.
Amuzantă pentru că vorbim de oameni care dau de înțeles că au bani căcălău pentru că-și permit ultimul model de telefon, haine de firmă, mașină clasa business etc., dar care mai apoi, în alt registru plâng după fiecare ban pe care trebuie să-l cheltuiască în plus.
Oameni care s-au înhămat la credite pe zeci de ani cu dobândă variabilă în valută în speranța că timp de câteva decenii economia o să duduie și nu doar că or să le scadă dobânda ci o să se și întărească moneda națională în raport cu valuta suficient probabil încât să le dea banca lor bani nu invers.
Că băncile fac bani pentru că economiștii care le conduc sunt de fapt niște proști și ăștia care împrumută sunt de fapt ăia deștepți e un paradox economic dacă e să judecăm ca ăștia.
Tristă pentru că din cauza unui cumul de decizii proaste luate de niște adulți impertinenți o grămadă de copii fac foame sau rămân pe drumuri. Asta atunci când nu sunt traumatizați de vreun părinte terminat psihic că nu mai poate face față cheltuielilor.
Apropo de asta, în urmă cu un an dezbăteam cu colega tema asta pentru că de când cu pandemia situația noastră financiară se transformase într-un montagne-rousse. Pe finalul verii în 2021 trecusem de la extaz la agonie după ce reușiserăm să recuperăm destul de bine gaura provocată de pandemie.
La vremea aia colega făcea o listă mentală cu cheltuieli pe care le-am putea reduce, iar eu luam un burete imaginar și făceam tabula rasa cu lista aia.
Cum nu înțelegea prea bine i-am explicat atunci că să reduci cheltuieli e o soluție pe termen scurt, dar nu ieși din criză reducând cheltuieli ci mai degrabă te afunzi mai rău.
Soluția pe termen lung e să faci cumva să crești veniturile și mult mai important să diversifici sursele de venit.
E ca la butic. Când ai multe caramele pe tejghea dacă vrei să faci repede rost de bani le vinzi mai ieftin, sub costul de achiziție, dar dacă vrei să câștigi mai mulți bani și nu ai nevoie imediată atunci crești prețul ca să-ți compensezi creșterea cheltuielilor.
P.S. Articolele anterioare din aceeași serie le găsiți aici: I, II, III și IV.