Eșecul nu e fatal și nici final
În urmă cu cinci ani de zile începusem să aprofundez în domeniul tehnologiei blockchain și criptomonedelor, iar în urmă cu trei ani cu ajutorul unor investitori locali lansam un proiect bazat pe criptomonede și blockchain.
Pentru că era ceva nou pe plan local și pentru că n-avea de-a face cu specula ci încerca să rezolve probleme reale și să sporească adopția proiectul s-a bucurat de o expunere media (locală) brutală și de o susținere destul de mare.
Găsiți linkuri în articolul despre criptofrați:
La vremea aia proiectul deschidea o grămadă de uși, uși pe care nu visam să le văd deschis vreodată.
Țin minte că în prima ședință le explicam investitorilor care erau foarte atehnici că ceea ce urma să facem noi n-a mai făcut nimeni, nu la modul în care urma să facem noi și că urma să comitem erori, erori ce ne vor costa bani.
Și am comis erori fix cum anticipasem, iar respectivele erori ne-au costat mai mult sau mai puțin de-a lungul timpului.
Apoi a venit COVID19 și combinat cu legislația potrivnica, sau mai bine zis inexistentă, și cu o lipsă de resurse după mai bine de un an de pandemie și de operare în mod de contingență am decis să aruncăm prosopul și să tragem oblonul peste proiect.
A murit, dar a murit la fel de spontan, discret și frumos precum s-a născut.
Cum era ceva bine plănuit și destul de bine implementat, pierderea n-a fost fatală pentru niciunul dintre cei implicați, iar procentele de pierdere erau neglijabile dacă ținem cont de faptul că succesul imediat a făcut ca investiția să fie amortizată extrem de repede.
A fost trist, orice eșec e trist, dar cum pământul nu s-a oprit din rotație datorită acestui eșec noi am continuat cu ale noastre și am interacționat din inerție și purtați de val cu domeniul ăsta al criptomonedelor și blockchainului.
Și asta pentru că deși proiectul a eșuat, experiența, prezența pe scena publică și cunoștințele în domeniu au rămas, iar cum arhipelagul ăsta e destul de mic, atunci când vine vorba de așa ceva lumea își aduce aminte de faptul că în urmă cu ceva vreme niște unii au făcut o chestie mișto care chiar a funcționat și care a pus bazele unor chestii mișto ce i-au urmat.
Și când au nevoie de o părere pe subiect apelează fără echivoc la indivizii ăștia pentru că știu că ăștia au răspunsuri la întrebări pentru că atunci, în urmă cu câțiva ani au comis greșelile care trebuiau comise pentru a-și consolida experiența.
Și uite din motivul ăsta eșecul nu e nici fatal nici final pentru că toată experiența acumulată cu ajutorul unui proiect îndrăzneț încă deschide uși și de fiecare dată când primesc vreun telefon pe tema asta sau îmi văd numele pe vreun afiș sau vreo listă de speakeri îmi dau seama că a meritat pe deplin eșecul respectiv. Că beneficiul nu e imediat și că pe măsură ce trece timpul se deschid noi uși și se ivesc noi oportunități pentru simplul fapt că atunci, în urmă cu câțiva ani am decis să ne asumăm la modul conștient și responsabil eșecul.
