Am început să mă joc cu criptomonede când nici măcar nu erau așa cool, prin 2017 când am investit vreo 1500 de euro într-o mină de ETH și nu fiindcă visam să mă îmbogățesc din minat în două zile ci fiindcă eu sunt un om pasionat de tehnologie și chestia aia mi-a stârnit oareșce curiozități așa că am vrut să văd cu ochii mei cum funcționează, să montez eu componentele, să pun sistemul de operare, fișierele de configurație și să dau drumul la întregul utilaj.
Consideram de la bun început faptul că puteam să eșuez în demersul meu și că urmam să mă aleg fie cu un calculator pentru jocuri extrem de puternic fie cu un server local și că măcar jumătate din bani i-aș putea recupera dacă aș vinde echipamentele la mâna a doua.
Am petrecut ore întregi pe forumuri și am scris chiar și eu articole despre cum funcționează treaba asta de fapt.
La vreme aia erau puțini cryptobros, dar toți erau de părere că mina e o investiție proastă, mai ales acasă și că e mai convenabil să cumperi efectiv monedă în loc s-o minezi.
Desigur, toți erau niște speculatori amatori care visau la Lamborghini de dimineața până seara.
La vremea aia, cu ETH la 300 de euro mina era relativ profitabilă, adică scotea suficienți bani (după ce scădeai curentul consumat) cât să amortizezi investiția în vreo 10-12 luni.
În termeni matematici și economici era o investiție bună, iar când a venit iarna, făcând abstracție de faptul că ETH a crescut în valoare, a devenit o investiție excelentă pentru simplul fapt că plăcile video degajau căldură, iar căldura degajată, cu ventilatoarele la 35% din capacitate ajuta enorm de mult la încălzirea casei. Mina se transformase într-o aerotermă ce producea bani digitali în timp ce reducea costuri.
Apo a venit vara și căldura a devenit o problemă așa că mina s-a oprit și a urmat un alt drum.
Doar că între timp învățasem suficiente lucruri încât să înțeleg destul de bine cum funcționează lumea asta ce era practic pentru mulți inaccesibilă și imposibil de înțeles.
Interesul meu pentru criptomonede a atras atenția unor investitori locali care s-au gândit să investească într-un proiect ce urma să pună bancomate aici în insulă, în locații cheie, și să faciliteze plata cu criptomonede în foarte multe dintre localurile comerciale.
Cum proiectul ăsta era o nouă provocare pentru mine am acceptat să mă implic și așa se face că la începutul verii lui 2019 am lansat cu succes proiectul respectiv.
Am pus bancomatele și am creat un PoC (proof of concept) pentru sistemul de plăți.
Au urmat vreo opt luni destul de interesante, luni în care am învățat extrem de multe chestii.
Proiectul s-a bucurat de extrem de multă expunere media. A apărut și în gazete locale și naționale și a apărut și la TV (aici / backup, aici / backup, aici / backup și aici / backup, printre altele).
Avea totuși un călcâi al lui Ahile și anume relația cu băncile.
Pentru a putea funcționa și a închide circuitul, sistemul presupunea ca banii încasați prin bancomate, sau mă rog, o parte din ei să meargă la casa de schimb unde să fie schimbați pe criptomonede atunci când bancomatele aveau nevoie de așa ceva, numai că băncile naționale nu prea erau prietene cu criptomonedele pe atunci, nu sunt nici acum și după o sumă de tranzacții cu casa de schimb au închis robinetul.
Proiectul a supraviețuit pe modul de contingență timp de șase luni până când a avut loc un jaf ca în filme (în mod ironic e și înregistrat de camerele de luat vederi) la unul dintre bancomate și de pandemie când, în lipsa activității directe s-a luat decizia de a îngropa cu onorurile de rigoare proiectul ăsta fiindcă ajunsese să le afecteze considerabil pe celelalte.
Totuși, în lunile în care a fost activ proiectul am avut ocazia să ascult diverși oameni, mai mult sau mai puțin documentați, mai mult sau mai puțin inteligenți și mai mult sau mai puțin binevoitori.
De asemenea am reușit să înțeleg cam ce limitări există și mai ales ce opoziție există apropo de tema asta.
Și desigur, am reușit să înțeleg cam care sunt problemele fără o rezolvare imediată pe care le presupune sistemul blockchain și criptomonedele.
Una din ele fiind relaționată cu faptul că atunci când prețul crește, o tranzacție de BTC sau ETH ajunge să petreacă mai mult timp în coada de confirmare și să coste infinit mai mulți bani, costuri (timp + comisioane) ce o fac neprofitabilă.
Ca să vă faceți o idee mai clară, pe sistemul pe care-l dezvoltasem pentru plăți cu criptomonede și tranzacții pe bancomate noi ne asumam un risc fiindcă o tranzacție nu era finalizată până când un miner o confirma, iar confirmarea, în funcție de comisionul ales, putea să dureze și câteva zile (mai ales pe BTC), ori ca să faci eCommerce cu plata în criptomonede trebuia să mergi pe logica 0conf, unde simpla apariție a tranzacției pe blockchain era suficient ca tu să o validezi deși tehnic vorbind o tranzacție putea să fie modificată și manipulată, înainte de confirmare, în așa fel încât să nu mai fie profitabilă pentru receptor.
Ăsta era un handicap în comparație cu plata cu cardul și e o chestie ce nu s-a rezolvat încă definitiv, deși au trecut doi ani și există mecanisme și pârghii.
Și nu sunt adeptul plății cu cardul, dar alternativa nu mi s-a părut suficient de viabilă și sigură încât să merite efortul.
Când am lansat proiectul ne-am promis că din postura de asociați n-o să facem niciun fel de speculă cu activele cripto, cel puțin nu cu alea ale firmei fiincă în particular fiecare e liber să facă ce vrea, iar eu am considerat încă de pe atunci că nu am timpul necesar să fac asta și că nu merită efortul și energia necesare.
Nu fiindcă nu e o tehnologie care promite sau care poate să fie corectată până devine un mecanism util ci fiindcă n-am considerat niciodată că am răbdarea și atenția necesară pentru așa ceva.
Evident, tot în perioada aia am cunoscut o sumedenie de cryptobros, de speculatori wannabe ce se visau Wolf of Wall Street pentru că citiseră câte un whitepaper și știau cu o certitudine de invidiat în ce monedă trebuie să investești.
Am zis pas, cum fac de multe ori cu cei care vor să facem câteceva, dar ei nu par să vrea să aporteze absolut nimic și mi-am văzut de viață.
Singurele mele investiții în criptomonede fiind mina și cei 5 sau 10 euro pe care-i băgam de fiecare dată când mergeam să testez bancomatele.
Atât.
Și nu fiindcă nu cred în tehnologia din spatele lor sau nu cred că s-au rezolvat și se pot rezolva probleme cu tehnologia blockchain (care e destul de rudimentară la ora actuală) ci pentru că 90% din ceea ce se face pe blockchain e un rai pentru speculatori și țepari, iar majoritatea dintre voi cryptobros fix asta sunteți, niște speculatori și țepari.
Ori specula și țeapa nu sunt investiții, iar pentru unul ca mine treaba asta e un deal breaker.
Și nu, nu cred că o să moară Bitcoinul mâine, sau că blockchain-ul sau criptomonedele sunt niște țepe sau inutilități ci dimpotrivă sunt sigur că tehnologia din spatele lor o să se perfecționeze cu timpul, dar până să se ajungă acolo e musai să dispară minim 90% din monedele existente și să se alunge specula pentru că atâta timp cât va exista speculă vor exista țepe și asta nu o să aducă decât deservicii.