Oamenilor le place mizeria

După cum probabil știți deja, la un momentdat m-au ajuns blestemele ălora care nu mă halesc și am ajuns să locuiesc pe o insulă în Mediterrana.

csf, n-ai csf

Acuma insula asta nu-i chiar rai, nu-i chiar ca în ghidurile turistice (ci chiar mai mișto decât în ele dacă știi unde să mergi), dar nici mega infectă nu e.

Și ca orice locație cu un volum mare de turiști și ieșire la vreo apă e adeseori plină de gunoaie, așa de plină încât în urmă cu ceva ani făcusem o pagină de Facebook unde postam poze cu gunoaie din moment ce era imposibil să ieși să faci poze la peisaje frumoase și să nu observi mizeria.

Evident că nu doar pozam ci și adunam gunoaie atunci când exista posibilitatea s-o fac.

De altfel, în multe dintre pozele de pe pagina de Facebook apar gunoaie la grămadă, strânse în pungi.

Așa se face că de fiecare dată când plecam la plimbare sau la plajă mă asiguram că am o pungă sau un sac de gunoi cu mine fiindcă gunoaie cu siguranță aveam să găsesc.

Și nu mă așteptam să mă aplaude nimeni sau să mă laude în vreun fel (deși cel puțin doi turiști au venit la mine și mi-au mulțumit pentru ceea ce fac), dar nu mă așteptam nici să se uite lumea ciudat la mine, mai ales localnicii.

O chestie mult mai interesantă, apropo de subiect, a fost că localnicii nu ratau nicio ocazie să arate cu degetul spre turiști (putes guiris, cum li se spune în limba locală) pentru că aici turiștii sunt practic de vină pentru orice chestie negativă, deși fără turiști cel puțin trei sferturi dintre localnici ar muri de foame.

Apoi a venit pandemia și timp de doi ani n-au mai fost turiști, iar gunoaiele… ei bine s-au înmulțit semn că de bine de rău, turiștii ăia mai luau două-trei bucăți de plastic sau gunoaie și le duceau la container fiindcă oamenilor civilizați și emancipați nu le place să trăiască printre gunoaie.

Cum mie unul nu mi se părea normal să-mi văd copilul jucându-se printre gunoaie și cu gunoaie atunci când mergeam la plajă, de fiecare dată mă apucam să curăț cel puțin un perimetru suficient de mare încât să nu ne deranjeze.

Ba mai mult, am învățat copilul să adune gunoaiele, să nu arunce pe jos nimic și să încerce mereu să păstreze zona lui de joacă curată.

Numai că deși făceam treaba asta am văzut de-a lungul anilor oameni care efectiv se așezau la plajă printre gunoaie, care-și lăsau copiii să se joace printre gunoaie și care se uitau extrem de ciudat la tine dacă te vedeau că-ți cureți perimetrul de gunoaie.

Îi pot număra pe degete pe ăia pe care i-am văzut curățând o porțiune de plajă în ultimii 12 ani și pot să pariez că în marea lor majoritate erau turiști.

Și pot la fel de bine să număr pe degete numărul de campanii de curățare a plajelor de care am auzit în ăștia 12 ani și pot să zic că nu au fost mai mult de 20 deși vorbim de o insulă cu aproape 400 de plaje.

Ori treaba asta nu-mi sugerează decât faptul că oamenilor le place să trăiască în mizerie și printre gunoaie.