Politicienii sunt o reflecție a societății

LifetimeStock-271194-L

Pănă aștept să se compileze kernel-ul la Gentoo mai scriu un articol aici…

Trebuie să recunosc că-mi place tare mult de fiecare dată când văd pe Facebook un share (de la ceva cunoscut) la ceva postare care revendică justiție și corectitudine în România.

De cele mai multe ori îi cunosc destul de bine pe ăștia care dau share la astfel de chestii și știu că mulți au ceva schelete prin dulap.

E drept că de cele mai multe ori vorbim de cazuri minore unde omul n-a tăiat bon la el la butic sau a depășit limitele de viteză în mod repetat. Știți voi, abateri dinastea minore pe care (cred ei) le iartă popa în biserică de două ori pe an.

Dar să nu deraiez de la subiect și după introducerea asta scurtă să vă explic puțin sintagma din titlu.

Zilele trecute au avut loc alegeri regionale în cea mai săracă regiune a Spaniei, Andalucia. Acolo partidul socialist și muncitoresc (nu glumesc, așa îi e numele și e un partid neo-comunist ca și PSD-ul de pe la noi) a condus timp de 4 decenii, de la căderea lui Franco.

N-am să intru în detalii pe subiect. E suficient să reiterez ideea că e cea mai săracă regiune a Spaniei cu cea mai mare rată de șomaj (și pe timp de criză și înaintea ei) și cu cele mai mari tunuri date de politicieni.

Acuma politicienii care au venit la putere și au furat ținând regiunea la limita subzistenței nu sunt principalii vinovați, deși la ultimele alegeri au cam fost pedepsiți.

Regiunea respectivă și-a ales politicienii mereu după chipul și asemănarea societății. Rata mare a șomajului de pe acolo nu era cauzată nici de lipsa locurilor de muncă și nici de ocuparea acestora de către imigranți (majoritatea români și marocani) ci de dorința localnicilor de a sta acasă și a trăi din pomeni (vă sună cunoscut?).

Pomeni pe care s-au oferit să le acorde doar politicienii unui singur partid. Cât timp ai sclavi care să muncească și să plătească impozite pentru ca tu să poți să plătești pomeni e bine.

Când lovește criza și se termină pomenile din postura de politician nu poți decât să încerci să te împrumuți pe termen scurt în speranța că o să treacă criza suficient de repede fără să trebuiască să faci compromisuri prea mari.

Numai că te înșeli, criza e profundă și e musai să începi să tai din pomeni în timp ce mărești taxele sclavilor.

Asta e o soluție ineficientă și validă pe termen scurt care nemulțumește deopotrivă ambele tabere și care are ca efect imediat debarcarea ta la urne pentru că sclavii, majoritari se cam satură să fie jecmaniți.

Ori toată treaba asta nu face decât să reflecte faptul că politicienii nu sunt decât o reflecție a societății și că majoritatea silențioasă a votanților îi tolerează pe politicieni atât timp cât aceștia din urmă nu-i forțează pe oamenii de rând să iasă din zona lor de confort și să facă compromisuri.

Așa că ce voiam să spun de fapt în articolul ăsta e că oamenii care-și doresc schimbarea nu sunt neapărat mai corecți decât ceilalți ci au limite ale toleranței mai reduse decât ceilalți.

P.S. Luați exemplificare asta și aplicați-o în cazul protestelor din Franța sau analizați ideea asta prin prisma migrației și a ascensiunii curentului neo-fascist.