Când ai prieteni de nădejde nu duci lipsă de „clienți”

LifetimeStock-171676-L

Poate că un titlu mult mai potrivit e: Hai! comite o infracțiune pentru mine…

Cât am fost în România și am avut un business acolo m-am trezit cu diferente situații în care un necunoscut, sau un oarecare pe care-l cunoșteam așa tangențial m-a sunat și mi-a cerut la modul explicit să-l ajut să spargă adresa de email a nevestei sau pe cea a iubitei.

Am refuzat de fiecare dată pentru că nu mă ocup cu așa ceva, nu mă ocupam nici la vremea respectivă, dar de curiozitate îi întrebam pe respectivii de unde au ajuns la concluzia că eu aș face așa ceva și aproape de fiecare dată răspunsul a fost că m-a recomandat un prieten motivând că sunt cu calculatoarele, deci sigur știu să fac așa ceva.

După ce am plecat din România n-am mai prea intreacționat cu lumea la fel cum o făceam pe acolo.

Nu sunt antisocial, însă de cele mai multe ori, oamenii cu care interacționam mă căutau fiindcă aveau nevoie de ceva și nu pentru că voiau să vadă ce mai fac sau dacă o duc bine.

Așa că am început să evit interacțiunea cu oameni duplicitari sau care nu reprezentau niciun fel de garanție morală.

Pe aici n-am avut parte de episoade dinastea pentru că spaniolii, dacă văd că te pricepi destul de bine la chestii tehnice și ce țin de informatică or să spună că ești un puto hacker și cam atât.

Desigur, n-o spun la modul peiorativ, mai ales acum după ce Academia Spaniolă a recunoscut termenul de hacker ca având două sensuri (datorită lui Chema Alonso).

Revenind la prieteni.

Acum într-o seară mă abordează unul pe Facebook. Nu-l aveam în listă, dar îl cunosc cât decât. Ne-am întâlnit de maxim trei ori pe stradă și ne-am salutat că ne cunoșteam din vedere.

Omul mi-a scris că vrea să-mi ceară o favoare și că îi pare rău că mă deranjează cu treaba asta, dar i-au spus niște prieteni comuni că eu sigur îl pot ajuta.

I-am răspuns că dacă pot îl ajut cu mare plăcere și l-am întrebat despre ce e vorba, iar omul mi-a povestit cum a folosit până de curând un profil de Facebook cu nume fictiv, iar după raportări repetate (nu cunosc motivele, dar le presupun) omului i-a fost suspendat profilul, iar Facebook i-a cerut să trimită buletin care să ateste veridicitatea numelui ca să-i deblocheze contul.

Așa că omul meu s-a dus la respectivii prieteni, pentru că știa că ăștia fac editare foto și le-a cerut să-i facă un buletin fals.

Cum băieții n-au vrut să-l refuze (și să-i spună de la obraz că ceea ce le cere înseamnă să comită o infracțiune) și cum probabil s-au gândit că poate mai au și ei cândva nevoie de el s-au gândit să se spele pe mâini elegant spunându-i că ei nu știu să facă dinalea.

Așa că l-au trimis la mine pentru că eu sigur știu și fac așa ceva.

Evident, ca informatician cu asta te ocupi toată ziua. Faci buletine false pentru verificarea identității pe Facebook. Și, desigur, o mai faci și sub forma de favoruri pentru niște necunoscuți.

Desigur, după ce am văzut ce mi-a cerut nici măcar nu m-am mai sinchisit să-i răspund respectivului ci l-am blocat fără ezitare.

Numai că stau și mă gândesc la faptul că adeseori astfel de discuții au loc în public și pe lângă interlocutori sigur mai e vreunul care trage cu urechea (voluntar sau nu) și care duce vestea mai departe sugerând în felul ăsta că ai face chestii de care nici măcar n-ai habar…