N-avem cultura boicotului

Azi e ziua sfantului aluia de a fost pictat de niste artisti pe o cladire din Bucuresti acum vreo doi ani, in singura scena reprezentativa prin care apare portretizat conform istoriei religiei.

Despre Gheorghe e vorba, desigur, singurul sfant care s-a infruntat cu un balaur si l-a invins.

Pictura de care va vorbesc, dupa cum bine stiti, a fost stearsa la insistentele unui anumit cult religios condus de niste posesori de chip cioplit carora nu le place concurenta. In definitiv e acceptabil si permis ca scenele biblice sa fie pictate si reprezentate peste tot in biserici si pe biserici, dar nu e deloc acceptabil ca acestea sa fie transpuse si in alt context sau de ce nu chiar prin teatru.

Intamplarea respectiva, precum si faptul c-am uitat cu totii de ea la nici doi ani impreuna cu faptul ca inca se "sarbatoreste" si se practica obiceiul sarbatoririi sfantului respectiv de catre cei revoltati atunci nu dovedeste decat faptul ca n-avem nici o farama din cultura boicotului.

Oriunde in lumea civilizata o astfel de sarbatoare era boicotata an de an de adevaratii artisti si iubitori de arta care s-ar fi simtit lezati de la bun inceput de cenzura la care a fost supusa pictura respectiva.

Orice artist cu principii morale si orice om de bun simt le-ar fi luat mortii in pula an de an unor habotnici autisti, in semn de solidaritate cu tinerii care si-au vazut munca stearsa cu trafaletul si ar fi boicotat sarbatoare asta pentru a protesta privind modul in care e cenzurata arta de sorginte religoasa intr-o tara in care fiecare sef al vreunei biserici isi inventeaza propriile dogme.

Dar nu la noi pentru ca noi n-avem coaie si am invatat doar sa fim supusi, nu sa urmam directia pe care ne-o indica busola morala. Aparent singurul lucru pe care stim sa-l facem atunci cand ne indigneaza ceva e o petitie online, sau eventual s-o "semnam" daca tot s-a deranjat altu' s-o faca.

N-avem cultura boicotului

 

Lasă un răspuns