Sunt destui care la fel ca si mine au acumulat de-a lungul timpului o serie de experiente mai mult sau mai putin relevante in contextul actual, iar felul in care se facea transport de persoane inainte ca Uber sa fie cool e una din ele.
La inceputul anilor 2000 am facut timp de patru ani, cat am fost in liceu, naveta cu trenul de la Avrig la Sibiu si retur, iar dupa terminarea liceului m-am angajat tot in Sibiu asa ca trebuia sa fac naveta aproape zilnic la locul de munca.
Trenurile nu mai erau o optiune (nu erau nici in liceu o optiune, dar erau viabile din punct de vedere financiar) fiindca niciodata nu s-au potrivit orele cu orarul scolar si cel de munca asa ca singurele alternative erau autobuzul (care la vremea efectua o singura cursa) si masina de ocazie.
Autobuzul mi-era util doar dimineata fiindca dupamiaza avea cursa cu mult inainte ca eu sa termin programul de munca asa ca in fiecare seara ma intorceam acasa cu masina de ocazie si nu era deloc convenabil.
Ca sa ajung la masina de ocazie trebuia sa merg pe jos vreo 4 km. de la locul de munca pana la iesirea din Sibiu unde se statea la masina de ocazie si acolo trebuia sa astept de multe ori chiar si doua-trei ore pana sa pot pleca spre casa. Nu eram singurul care facea naveta pentru ca in timpul in care se asteptam se perindau poate si 100 de persoane ce incercau sa ia masina de ocazie in diverse directii.
Fiecare navetist facea semne cu degetul ca sa indice soferilor destinatia (erau doua tipuri de semne, unul pentru DN1 spre Braov si altul pentru DN7 spre Valcea) si daca avea noroc oprea langa el un sofer care-l putea transporta acasa.
Apoi fiecare sofer care oprea isi umplea repede masina si pornea in tromba ca sa nu fie prins si sanctionat de politie, in primul rand pentru ca oprea intr-un loc nepermis si in al doilea rand pentru ca facea transport ilegal de persoane.
Niciunul dintre soferi nu urmarea sa se imbogateasca din asta ci practicau ridesharing inainte sa fie asa de cool si se bucurau de fiecare data cand umpleau masina pentru ca din banii dati de pasageri isi reducea din costurile cu combustibilul. Nu aveau tarifare, dar intre navetisti erau bine cunoscute "costurile" fiecarei curse, costuri ce erau evident mai ieftine decat la taxi, dar foarte apropiate de transportul in comun.
Daca aveai ghinionul sa astepti masina de ocazie la ore tarzii era foarte probabil sa ajungi acasa cu vreun taximetrist iesit din tura care nu doar ca nu iti punea ceasul si facea aluzie la meseria lui ci accepta fara discutie suma infima pe care o primea drept rasplata la destinatie.
Metoda asta de transport era fara doar si poate cugrad ridicat de risc atat pentru soferi cat si pentru pasageri. In primul rand pentru ca soferii care se riscau sa ia noptile un singur pasager nu aveau certitudinea ca or sa ajunga acasa fara sa fie jefuiti de pasagerul respectiv, iar pasagerii n-aveau certitudinea ca soferul in cauza n-o sa-i omoare prin imprudenta lui.
Si riscul asta era cat se poate de real. Eu personal am avut parte de o serie de astfel de experiente socante:
- Odata m-a luat la ocazie un meltean cu Opel Tigra ce zbura cu coaja aia de masina pe Hula Bradului chiar daca ningea abundent;
- Alta data m-a luat la ocazie tarziu in noapte unul de mai avea putin si punea capul pe volan la cat de obosit era;
- De vreo cateva ori m-au luat unii care miroseau puternic a alcool;
- Odata am mers in spatele unei Dacii Papuc pe o gramada de nisip;
Dar am mers adeseori si cu politisti in afara serviciului, cu doctori sau avocati care conduceau prost, dar prudent.
La un an dupa ce incepusem serviciul unul de la noi din oras a cumparat de prin Germania vreo 3 microbuze si s-a apucat sa faca transport de persoane tintind cu precadere elevi si muncitori pentru care a inceput sa elibereze chiar si abonamente de transport la preturi relativ competitive in comparatie cu tarifele de la CFR.
Principalul avantaj pe care l-a adus a fost numarul mare de curse pe care le facea si adaptarea acestora la orarul scolar si programele de munca ale marilor fabrici. Numai ca de multe ori si metoda asta de transport devenise extrem de riscanta din moment ce soferii incarcau microbuzele respective pana la refuz depasind uneori si de trei ori capacitatea totala a microbuzului ceea ce nu era doar riscant, dar producea si un disconfort major.
Ultimul lucru de care aveai nevoie dupa o zi obositoare de munca era sa calatoresti in picioare, inghesuit ca sardinele intr-o conserva si platind acelasi cost precum ceilalti pasageri care aveau privilegiul de a prinde loc pe scaune.
Evident ca lucrul asta n-a fost trecut cu vederea de catre pasageri si multi au inceput sa boicoteze firma respectiva de transport alegand sa mearga din nou cu masini de ocazie unde "stabileau" ei pretul si mergeau mult mai confortabil.
Asa au aparut "rechinii", adica acei posesori de automobil care erau soferi sau pensionari si care ii transportau pe clientii nemultumiti ai firmei de transport in conditii mult mai decente decat avea interesul sa faca firma de transport respectiva.
"Rechinii" respectivi nu furau clienti firmelor de transport pentru ca in definitiv era alegerea fiecarui pasager si multi dintre pasageri asteptau in statia firmei de transport pana pleca microbuzul firmei respective ca sa poata sa vina vreun "rechin" si sa o duca la destinatie.
Lucrul asta n-a fost digerat de catre patronul firmei respective care a inceput initial sa ameninte, apoi a facut o serie de plangeri ce n-au putut sa fie verificate si sanctionate ca atare din moment ce era aproape imposibil sa-i convingi pe pasagerii fideli ai vreunui "rechin" care sunt nemultumiti de faptul ca tu cu firma ta de transport ai ajuns sa umblii cu pasagerii ca cu niste vite, sa depuna o declaratie la politie in favoarea ta.
Tensiunile ulterior au escaladat pana la agresiuni fizice si s-au lasat cu procese si condamnari.
Evident ca nici "rechinii" nu erau suficient de siguri in materie de transport pentru ca si masinile lor puteau sa aiba deficiente severe, sau puteau sa umble bauti, obositi, sa fie neatenti etc. De fapt daca stau bine sa ma gandesc unul din ei chiar a adormit la volan, spre norocul lui fara pasageri, si s-a rasturnat cu microbuzul pe care-l conducea.
Totusi un lucru e cert si anume faptul ca "rechinii" n-au disparut ci s-au adaptat cum au putut mai bine noilor vremuri in pofida faptului ca patronii firmelor de transport au facut tot posibilul ca sa-i elimine de pe piata. "Rechinii" de pe atunci existau pe piata doar datorita faptului ca exista o cerere reala si doar ei aveau oferta care putea sa satisfaca cererea respectiva. Si n-au disparut nici dupa ce firmele de transport s-au pus pe breazda si n-au mai transportat oamenii ca pe vite pentru simplul fapt ca orice imbunatatire calitativa pe care a adus-o firma de transport s-a reflectat in pretul biletului, pe cand in cazul "rechinilor" pretul e influentat doar de costurile cu combustibilul, costuri ce nu variaza extrem de mult si astfel nu prea influenteaza tarifele.
Ba mai mult, au existat oameni care au regandit treburile astea si au inceput sa ofere o serie de servicii inexistente. Un consatean ce a stat mai toata viata lui in Germania s-a intors acasa dupa ce a iesit la pensie acolo in Germania, si-a luat un Logan MCV cu 7 locuri si si-a scos un PFA prin care oferea transport pe timp de noapte unor grupuri catre diverse sindrofii, discoteci sau crasme. Era o idee geniala privita in ansamblu, dar greu de pus in practica datorita zgarceniei multora. Totusi era o adaptare a modelului de transport oferit de taximetrie intr-un oras unde nu exista taxiuri, dar exista o potentiala nevoie de astfel de servicii.
Astea fiind zise cred ca-i lesne de inteles faptul ca Uber si toate celelalte platforme de ridesharing n-au reinventat apa calda pentru ca notiunea de ridesharing e un concept care suna cool, dar e de fapt old school. Singurul lucru pe care l-au facut platformele astea in domeniul respectiv reprezinta faptul ca au introdus noi modalitati prin care cererea poate sa relationeze cu oferta, noi metode de plata si au sporit nivelul de siguranta cu o serie de verificari suplimentare si un sistem de feedback. Atata tot!
Ah! si inca ceva, treaba cu fiscalitatea e un non-subiect si are rol de fumigena aruncata in ochii fraierilor. Un taximetrist privat sauo firma de taximetrie are intentia sa declare si sa plateasca impozite statului roman fix la fel cat are si un "rechin". Si n-o spun din auzite, o spun pentru ca de fiecare data cand am fost in Bucuresti si n-am vrut sa fiu tepuit mai ales ca nu stiam rutele am oferit taximetristului o suma de bani (care stiam ca e aproximativ cat urma sa-mi ia pe ceas) ca sa ma duca la destinatie fara sa puna ceasul si niciunul nu a refuzat sa faca lucrul asta spunandu-mi ca se teme de fisc sau e atat de patriot incat musai sa puna ceasul ca sa fiscalizeze cursa respectiva.
