Ce ne defineste ca natie?

Tin minte cum in 2007 cand un tigan din Avrig, Romulus Mailat pe numele lui, ucidea o italianca, nevasta unuia cu ceva functie, cat de revoltata era societatea italiana si cat de defensiva era societatea romaneasca.

Prima reactie a romanilor din Italia si a celor de acasa fiind dezicerea de infractor si aruncarea “cadavrului” in curtea tiganilor ca pana la urma Romulus Mailat era tigan si deci nu de-al nostru.

Pentru europenii vestici insa etnia nu conteaza niciodata fiindca la ei integrarea in societate a minoritatilor etnice e atat de eficienta incat europeanul de rand nu mai face diferenta pe baza culorii pielii ci pe baza tarii care i-a emis respectivului cartea de identitate.

Apoi a urmat episodul din Franta cand un tip pe la TV facuse o gluma greu de digerat de romani pe seama cersetoriei de prin Paris. Si atunci de la cel mai mic la cel mai mare romanul s-a scandalizat si din nou s-a dezis de tiganii care cersesc prin Franta.

La scurt timp am decis sa plec din tara si am ajuns aici, in Mallorca unde exista o comunitate destul de mare de emigranti romani si unde in ultimii ani din ce in ce mai multi turisti au ales sa-si faca concediul. In primul an aici am cunoscut deopotriva romani care lucreaza minim 8 ore cinstit si incearca sa-si traiasca viata linistiti, dar si romani care fura, care tepuiesc, care stau pe faleza cu alba-neagra si care sunt ocupati cu prostitutia fiindca nu stiu sa existe in Mallorca club de noapte in care sa nu gasesti macar o romanca prestand servicii de “divertisment” turistilor cu ceva banuti.

Sper ca din fraza anterioara ati inteles ca m-am referit la romani si nu la tigani, fiindca tigani romani am intalnit putini, unii cantand prin centrul orasului pentru bani (foto jos), altii cersind si altii implicati cu romanii in ilegalitatile pe care le mentionam  anterior, dar in proportie mica comparativ cu romanii.

Ce ne defineste ca natie?

Si totusi in tara, lumea cand aude de rau de romani din cauza faptelor ilegale pe care acestia le comit in afara  tarii se scandalizeaza si arunca vina pe tigani considerand poporul roman unul de oameni cinstiti, onesti si harnici. Realitatea din afara tarii e alta si in general trebuie sa traiesti pe afara ca sa intelegi de fapt cum sta treaba, cum ii vad majoritatea strainilor pe romani si cum se vad romanii din afara tarii intre ei.

Toate povestile cu respingerea asta a romanului in afara tarii sunt cauzate de situatii izolate si minoritare din partea unor curente extremiste. Si in Romania exista diverse curente extremiste care marginalizeaza tiganii, ungurii etc. si care niciodata nu reprezinta felul in care gandeste majoritatea. Si totusi majoritatea romaneasca ramasa in tara se s-a scandalizat mereu cand o minoritate extremista a vorbit de rau de romani, chiar daca acestia au comis vreo infractiune grava.

Din atitudinea pe care consumatorul de TV din Romania o are fata de aceste derapaje ale conationalilor (fie ei si tigani) ai zice ca societatea romaneasca e atat de corecta si onesta incat pentru Romania un roman care fura prin Italia sau Spania e ceva de neconceput.

Azi de exemplu un control de rutina al Guardia Civil a descoperit doi romani (nu tigani) de 25, respectiv 28 de ani ce carau in portbagajul masinii o serie de bunuri furate (foto jos) de la turisti straini prin centrul orasului Palma si Paseo Maritimo.

Ce ne defineste ca natie?

Stirea in sine este relativ banala, fiindca cel putin aici o sa treaca la fel ca si orice alta stire despre vreo infractiune si spaniolul de rand n-o sa ma alerge maine pe strada doar fiindca doi romani au fost prinsi furand de la turisti. Totusi daca stirea asta pica intr-o perioada de campanie electorala probabil reprezentantul vreunui partid extremist incerca sa fructifice cazul asta in scopuri electorale si daca lucrul asta se intampla, si pentru doua elemente negative intreaga comunitate romaneasca era blamata reactia spaniolului ce nu are convingeri extremiste era aceeasi de pasivitate ca si pana acum, in timp ce in Romania o astfel de stire cu un eventual atac la adresa comunitatii romanesti scandaliza si activa atitudinea defensiva.

Aici in schimb, o astfel de stire cu vreo infractionalitate comisa de romani apare cel putin lunar, iar opinia publica isi vede linistita de rutina zilnica fiindca e constienta de faptul ca infractionalitatea n-are nici nationalitate nici etnie si ca exista deopotriva si spanioli, si englezi, si nemti si orice alta natie vreti voi care comite infractiuni.

Si totusi in Romania atitudinea nu doar ca e diferita, dar si paradoxala daca tinem cont de faptul ca in timp ce atunci cand apar pe la TV diverse infractiuni comise de romani in strainatate majoritatea opiniei publice romanesti e defensiva si apara cu tarie onestitatea romanului de rand militand pentru justitie si egalitate in fata legilor, uneori preferand sa arunce mizeria in ograda minoritatii etnice tiganesti si mai ales sa condamne orice infractiune, cand un mare infractor e arestat si dus cu catuse cum e si normal o mare parte a acestei opinii publice se mobilizeaza, il aplauda pe infractor (cazuri sunt destule, de la Becali la Dan Diaconescu, Radu Mazare si mai nou la domna Vonica) si condamna politia, procuratura si justitia care aparent in situatia infractorilor dati pe la TV ca facatori de cateva fapte bune printre cele rele care ranesc grav dezvoltarea societatii romanesti si a clasei de mijloc.

Astfel, parieristul roman, nu doar ca devine un “judecator” cu o larga experienta in magistratura doar fiindca a vazut el cum au vorbit unii pe la TV sau la gazeta de vreun nume cunoscut, dar si justitiar divin atunci cand numele ala cunoscut e dovedit ca fiind infractor de drept comun din moment ce romanul respectiv stie ca partea de balanta cu fapte bune atarna mai greu decat cea cu fapte rele si nu doar ca se ante-pronunta, dar si militeaza pentru eliberarea infractorului respectiv doar pe baza unui minim de fapte bune pe care nu le cunoaste concret si care puteau la fel de bine sa ascunda diverse interese.

Oare asta ne defineste pe noi ca natie?

Lasă un răspuns