Cat timp ne mai lasam manipulati?

Scriam intr-un articol anterior despre faptul ca tot ceea ce face ANAF zilele astea mi se pare de bun augur pentru economia romaneasca.

Evident nu toata lumea a fost si este de acord cu aceasta opinie, mai ales daca tinem cont de faptul ca opinia publica romaneasca s-a sensibilizat la aflarea vestii ca s-au inchis crasme pentru 3 lei gasiti in plus, cofetarii pentru 1.5 lei si ca unei batranici i-au fost confiscate urzicile.

Inca de cand am vazut titlurile “apocaliptice” pe tema asta m-am gandit ca povestea trebuie sa fie mult mai ampla si ca exista riscul ca toata tevatura asta sa fie o manipulare ordinara.

Pana la urma de ce n-ar putea sa fie in fond o manipulare ordinara, cand dupa cum stim cu totii revolutia ne-a fost furata de bolsevicii lui Iliescu tot prin manipulari dinastea ordinare. Cand inflatia ne-a fost ascunsa tot prin manipulari ordinare, cand cei 15 mii de specialisti ai CDR-ului (in frunte cu Ciorbea ce azi investigheaza amputarea unui penis) au promis solutii salvatoare si au aruncat tara intr-o gaura economica. Cand onestii de “dreapta” au folosit criza economica internationala drept paravan pentru ca ei sa poata sa fure intr-un singur mandat cat altii in 3, iar acum ingroasa randurile la parnaie pentru lacomia lor. Cand guvernul Tariceanu taia zerourile de dupa leu profitand de afluxul de capital intrat in tara din strainatate pentru a masca inflatia reala si a scapa de obligativitatea cresterii de salarii si pensii. Si nu in ultimul rand, cand lichele precum Gigi Becali sunt date exemplu pentru faptele lor bune si pentru evlavia lor, in timp ce o viata intreaga au provocat adevarate drame in randul multor familii prin tepele pe care le-au tras ca sa ajunga “mari afaceristi” si piloni ai societatii.

Si totusi societatea romaneasca are acelasi apetit pentru consumul de presa mediocra. De presa ce manipuleaza, ce altereaza realitatea. Am fost uimit sa vad zilele astea cum au curs articolele si postarile pe Facebook impotriva “abuzurilor” ANAF. Cum s-au grabit toti sa critice sau sa preia articole fara vreo sustinere documentata din presa locala si sa le expuna ca un adevar absolut.

Episodul acesta nu arata decat nivelul execrabil la care a ajuns presa in Romania, unde un “jurnalist” local scrie (probabil la comanda din partea concurentei) despre inchiderea unei cofetarii, iar departamentele de new media ale marilor gazete nationale o preiau ca fiind veridica fara a se obosi sa dea un simplu telefon la ANAF ca sa si coroboreze faptele respective.

Cat timp ne mai lasam manipulati?  Cat timp ne mai lasam manipulati?

Stirea initiala pleaca de la gorj-domino.ro si e preluata de o serie de site-uri de stiri cu prestigiu, cum ar fi zf.ro, site-uri ce mai apoi in tipica lor lasitate o sterg de pe site in loc sa publice in fapt o nota explicativa despre modul in care se informeaza de fapt opinia publica prin site-ul lor.

Spre dezamagirea acestor site-uri de stiri, Google inca pastreaza in cache paginile ce au fost sterse, si astfel articolul de pe zf.ro inca e disponibil public chiar daca l-au sters.

Deranjati de aceasta minciuna grosolana, care ii transforma in evazionisti, patronii cofetariei respective se simt obligati sa dezminta informatia initiala si publica pe pagina de Facebook o postare prin care clarifica motivul pentru care au inchis cofetaria:

Cat timp ne mai lasam manipulati?

Ba mai mult, si ANAF, a carui imagine a fost terfelita la propriu de presa locala si centrala simte nevoia sa clarifice acest aspect prin publicarea unui comunicat de presa, comunicat ce n-a fost preluat IN INTREGIME de nici unul dintr ziarele sau site-urile care s-au grabit sa prezinte opiniei publice o serie de minciuni drept informatii credibile si reale.

Cat timp ne mai lasam manipulati?

 

Un alt exemplu al “abuzurilor” ANAF a fost dat Pub 18, unde patronul a afisat la intrarea in incinta “motivul si explicatia” pentru care ANAF i-a inchis crasma:

Cat timp ne mai lasam manipulati?  Si de aceasta data, presa centrala, cea locala, o serie de bloggeri si simpli utilizatori s-au grabit sa preia stirea ca fiind complet veridica si mai mult sa comenteze pe marginea ei in privinta abuzurilor comise de ANAF.

Nimeni, dar absolut nimeni din presa centrala nu s-a obosit sa dea nici de aceasta data un simplu telefon pentru a corobora informatia, la fel cum nimeni nu si-a pus intrebarea daca nu cumva absurditatea unui astfel de abuz e pana la urma o minciuna grosolana propagata pe media de un evazionist ce intentioneaza sa denigreze atat institutia de control cat si pe inspectorii care au aplicat legea.

A fost nevoie de vreo 2 zile si de interventia ANAF prin emiterea comunicatului de presa pe care-l mentionan mai sus pentru a clarifica situatia:

Cat timp ne mai lasam manipulati?

 

Si chiar si asa, cu emiterea unei pozitii oficiale din partea ANAF inca au existat sceptici ce au considerat ca ANAF minte ca sa-si spele imaginea, lucru ce dovedeste pana la urma ce impact au avut asupra opiniei publice manipularile astea ordinare, mai ales daca tinem cont ca ANAF e asociata de opinia publica in ziua de azi cu nume precum Ponta si Valcov…

Propagarea pe media a acestei informatii a obligat ANAF sa publice Procesul Verbal intocmit in urma controlului efectuat la Pub 18 pentru a dezminte cu documentul original de control informatiile aparute in presa.

Din pacate raul a fost facut, iar demonizarea unei institutii de control prin prisma punerii actiunilor de control si combatere sub o aura de abuz si/sau control politic s-a facut din nou cu complicitatea factorilor ce influenteaza social media. E trist ca lumea se lasa manipulata intr-un mod grosolan de orice stire de ghena aruncata pe Facebook, insa probabil ca asta e singurul mod prin care opinia publica romaneasca va incepe sa aiba mai multa incredere in institutii de control si mai putina incredere in presa si mai ales in politicieni.

Episodul acesta n-a facut decat sa ma faca sa inteleg motivul pentru care codurile civile si penale au fost modificate in urma cu ceva vreme in ceea ce priveste responsabilitatea jurnalistica. In mod normal in aceasta situatie ANAF ar trebui sa fie capabila sa-si revendice dreptul la replica pe fiecare site pe care au aparut informatiile false si mai mult sa isi poata apara legal interesele si actiunile de control in fata celor care s-au grabit sa publice informatii false.

Sunt de acord ca amendarea unei firme fara antecedente de infractiuni fiscale pentru o greseala minora poate reprezenta un abuz, atat timp cat la prima abatere institutia de control are si optiunea emiterii unui avertisment. Totusi raspandirea unor informatii false prin prisma deontologiei jurnalistice nu reprezinta tot un abuz?

Despre confiscare urzicilor nici n-am sa ma obosesc sa scriu. E o alta minciuna grosolana si o alta manipulare crasa. La scurt timp a aparut un filmulet ce arata cum politia locala confisca urzici, iar cei care lucreaza in domeniul comercial si stiu care e cadrul legal de control in domeniu pot sa discearna intre o stire reala si una falsa de acest gen fiindca totul tine de jurisdictie…

Ultimele randuri vreau sa le dedic tuturor celor care s-au grabit sa critice actiunea ANAF ca fiind doar impotriva micilor evazionisti, in timp ce marii evazionisti scapa bine mersi.

Ei bine dragilor, daca erati putini mai receptivi la ceea ce s-a scris in presa si s-a prezentat la TV, sau daca corelati informatiile aparute va dadeati seama ca incepand cu dosarul transferurilor  in 2004 si continuand doar in luna martie 2015 cu tutun de 16 milioane de lei, achizitii de produse fictive de 7 milioane de euro, inregistrarea de facturi fiscale fictive pentru cheltuieli cu prejudiciu de 9 milioane de euro, deducerea TVA in valoare estimata de 12 milioane de euro prin crearea de firme fictive si nu in ultimul rand evaziunea de 300 de milioane dolari din videocat reprezinta MAREA EVAZIUNE.

E drept ca nu ANAF face descinderi in aceste cazuri, fiindca prin cadrul legal impus ANAF ca institutie de control nu poate decat sa mearga in control la sediile sau punctele de lucru declarate, autorizate si inregistrate legal de catre societati si doar in timpul programului de lucru stabilit prin autorizatie. Ori in cazul marilor evazionisti ANAF ca institutie financiara constata frauda si solicita interventia altor institutii de ancheta si control pentru a putea aduna probe si pentru a putea dovedi si recupera prejudiciul in cauza. Ori daca ANAF nu confisca pe loc milioane de euro nu e fiindca nu ar urmari si marile cazuri de evaziune fiscala ci fiindca marii evazionisti nu stau cu milioane de euro nefiscalizati in casierie, ci au grija sa-si ascunda urmele cat mai bine posibil pentru ca celor de la ANAF sa le fie imposibil sa-i dovedeasca printr-un simplu control, moment in care intra in scena SRI, DIICOT si Politia Romana.

Iar despre evazionistii mici, nu pot sa spun decat atat. Sa presupunem ca evazionist mic e considerat acela ce face evaziune fiscala sub pragul minim necesar pentru o ancheta exhaustiva si angrenarea altor institutii de control. Adica 12.000 lei. Mergand pe premisa asta sa presupunem ca in medie un evazionist mic face anual o evaziune de 10.000 de lei si ca am avea in tara vreo 50.000 de evazionisti mici (desi eu estimez ca numarul lor e dublu daca nu chiar triplu). Daca inmultim 10.000 de lei cu cei 50.000 de evazionisti 500.000.000 (CINCI SUTE de milioane de lei) adica aproximativ 113 milioane de euro la cursul interbancar de azi. Ce s-ar putea face in Romania cu 113 milioane de euro intr-un an? Dar cu 226 de milioane de euro sau 339 de milioane de euro? Va las pe voi sa gasiti raspunsuri.

 

1
Lasă un răspuns

1 Comment threads
0 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
1 Comment authors
newest oldest most voted
Anonim