Eternul tovaras Mugur

In urma cu vreo cativa ani, cand fotbalul romanesc ajunsese la cel mai josnic nivel posibil datorita meciurilor trucate, tepelor trase de catre patroni antrenorilor si jucatorilor si mai ales datorita abuzurilor comise de cei care conduceau fotbalul romanesc m-am gandit ca Mircea Sandu si Mitica Dragomir nu sunt decat niste mostenitori ai lui Nicolae Ceausescu, ce aplica in fotbalul romanesc un fel de dictatura bazata strict pe invataturile comuniste.

Cand cei doi au fost debarcati intr-un final de la conducerea fotbalului romanesc am simtit ca Romania a bifat o victorie extrem de importanta impotriva celor ce par sa ajunga intr-o functie publica prin diverse metode mai mult sau mai putin morale si/sau legale si sa ramana in acea functie “pe viata” asemeni dictatorilor, tarilor sau imparatilor.

Odata cu disparitia celor doi si cu disparitia multor primari si consilieri locali “eterni” fie datorita infractiunilor pe care le-au comis, fie datorita varstei sau problemelor de sanatate si in nici un caz datorita vointei directe, a moralitatii si corectitudinii fata de contribuabili, in Romania a ramas un singur functionar public, ce pare sa fie acolo de o vesnicie si care cel putin in opinia mea continua sa joace un rol major in lipsa de progres economic a tarii.

Daca n-ati ghicit despre cine este vorba va spun eu: Mugur Isarescu.

Astfel, Mugur Isarescu ocupa functia de guvernator al BNR din anul 1990 si a avut o scurta “vacanta” in perioada 1999-2000, cand a fost numit prim-ministru, iar functia de guvernator a fost preluata temporar de adjunctul sau, fara ca timp de un an sa se realizeze vreun fel de concurs pentru inlocuirea sa.

Probabil ca va intrebati ce relevanta are acest articol. Ei bine ideea articolului mi-a venit de la o postare pe care am vazut-o de dimineata pe Facebook ce mentiona un articol publicat de Cotidianul.ro in iulie 2012 prin care-l cita pe Mugur Isarescu apropo de evaziunea fiscala:

Eternul tovaras Mugur

 

Din declaratia domnului Mugur Isarescu, prin prisma lui de economist si de conducator a celei mai mari institutii bancare romanesti reiese faptul ca daca esti patron in Romania, ca sa ramai pe piata e obligatoriu sa faci evaziune fiscala. Pana aici totul este comprehensibil si corect spus, insa eu intrevad doua mari probleme in relatia domnului Mugur Isarescu si o astfel de afirmatie:

  • Domnul Mugur Isarescu are la randul lui o serie de afaceri unde chiar daca nu e singur proprietar imparte responsabilitatea cu ceilalti asociati. Asa ca sa intelegem ca e vorba de un auto-denunt atunci cand domnul Mugur Isarescu vorbeste de “obligativitatea” de a face evaziune fiscala atunci cand activezi in mediul de afaceri.
  • Aceasta afirmatie a domnului Isarescu vine la 12 ani dupa ce a ocupat functia de Prim-Ministru al Romaniei. Mi se pare in primul rand o lipsa de bun simt o astfel de afirmatie, mai ales resuscitata in contextul actual daca tinem cont ca numele domnului Isarescu s-a vehiculat printre cei 15.000 de specialisti ai CDR si ca numirea lui ca Prim-Ministru a fost facuta ca o solutie salvatoare dupa esecul guvernelor Victor Ciorbea si Radu Vasile, iar domnia sa din pozitia de economist si presupus bun manager bancar cat si comercial n-a fost in stare timp de 1 an de zile cat a fost Prim-Ministru sa realizeze o reforma concreta si coerenta a codului fiscal in asa fel incat evaziunea fiscala care a marcat din plin stagnarea si regresul economic al anilor ’90 sa fie redusa considerabil.

N-am inteles si probabil ca n-am sa inteleg vreodata astfel de iesiri la rampa menite fie sa critice fie sa arate cu degetul anumite deficiente atat timp cat cel care critica prin prisma functiei pe care o ocupa sau a ocupat-o in trecut a avut posibilitatea sa schimbe ceva si totusi n-a facut-o.

Revenind la domnul Isarescu, inainte sa inchei tin sa concluzionez faptul ca acest domn a supravietuit fara emotii fiecarei schimbari de legislatura, guvern, majoritate politica sau coalitie politica si s-a integrat asemeni unui cameleon si in peisaje de dreapta si in peisaje de stanga.

Probabil ca acest lucru nu era posibil fara maleabilitatea domnului Isarescu si receptivitatea dansului la nevoile fiecarei guvernari in parte. Chiar si asa opinia mea asupra rolului acestui domn in limitarea economica a Romaniei ramane acelasi si anume ca oricat de bune par intentiile acestui domn, simplul fapt ca a tolerat si tolereaza in continuare dobanzi formate din 2 cifre procentuale la banalele credite de consum (in timp ce in aproape toata Europa dobanzile nu depasesc ca valoare totala si efectiva 6%, iar in Romania vorbim si de 25%) lucru ce tine pe loc creditarea si face ca cei ce au nevoie de un astfel de credit sa fie nevoiti sa apeleze la situatii extreme cum e falsificarea de documente de venit, mituirea unor functionari etc. pentru a-si putea permite un banal credit dupa care au de platit o viata intreaga.

Ba mai mult domnul Isarescu este direct responsabil si de abuzurile realizate de bancile comerciale in raport cu posesorii de credite din moment ce “flexibilitatea” clauzelor este un efect direct al normelor impuse de banca nationala in ceea ce priveste creditarea, gradul de indatorare, nivelul si variabilitatea dobanzilor precum si recuperarea restantelor.

Sunt constient ca multi au vazut la un momentdat in domnul Isarescu un zeu sau mai bine zis un guru in ale economiei, insa tot ceea ce vad eu e un personaj care a inregistrat un esec rasunator din postura de manager direct al finantelor tarii in perioada 1999-2000 si care continua sa tolereze un climat bancar potrivnic creditelor de consum, potrivnic investitiilor interne si externe si nu in ultimul rand potrivnic unei dezvoltari normale si coerente a economiei de piata.

Lasă un răspuns