Paranoia evazionistilor din Romania

Paranoia evazionistilor din Romania  Progresul economic al Romaniei e ucis de doua aspecte ale economiei:

1. Incompetenta crasa de care sufera marea majoritate a patronilor

2. Fiscalitatea excesiva si birocratia care alunga investitorii seriosi si inventivi.

Deoarece prin politicile sale guvernul actual (si guvernele trecute de altfel) nu reusesc sa faca din Romania o tara atractiva din punct de vedere economic pe piata a ramas doar plebea patronilor (cu mici exceptii) care se imparte intre:

– micii evazionisti ce-si traiesc viata dintr-un butic infect

– samsarii acei intermediari care cumpara fara acte in general produsele cu mult sub pretul pietei si apoi le vand la tarabe sau chiar mai departe la micii evazionisti si de 10 ori mai scump

– marii evazionisti, de regula cei ce au contribuit activ la falimentarea industriei si a agriculturii romanesti si care sunt adanc inradacinati in partidele politice de la care primesc o oarecare protectie

Majoritatea evazionistilor e constituita din micii evazionisti oameni fara prea multa carte de multe ori care daca au vazut la un momentdat ca unui “amic” ii merge bine dintr-un butic s-a gandit sa deschida si el un butic ignorand faptul ca facand asta nu va reusi decat sa manance o parte din felia de tort a “amicului” si ca suprasaturarea pietei nu poate duce decat la venituri mai mici. Oamenii acestia nu au orizonturi ci copiaza la fel ca si Ponta. Ei nu inteleg ca exista suficiente nise de productie (agricultura sau industrie) sau comert (produse sau servicii) pe care se pot axa pentru a nu face acelasi lucru ca si “amicul” si astfel aproape toti aleg sa-si deschida un butic fiindca asta nu presupune prea multa scoala si nici nu implica la obligativitate profesionala.

Din moment ce guvernul ii sufoca cu taxele, iar ei au suprasaturat piata e normal ca veniturile lor in cazul in care ar realiza un comert corect sa fie mici datorita concurentei acerbe si faptului ca nu pot merge cu adaosuri mari. Astfel toti recurg la mica evaziune fiscala, practica pe care o cunosc toti angajatii institutiilor de control fiscal.

Astfel de fiecare data cand veniturile unuia dintre micii evazionisti bate la ochi el primeste cate un control care fie se lasa cu o amenda decenta, fie cu o mica intelegere si putina spaga la domnii de la Garda Financiara ca nu-I asa au si ei acasa familie si copii.

Amuzant este faptul ca atunci cand unul dintre evazionisti e calcat de vreun control el nu traieste cu ideea ca i-a venit controlul fiindca lucreaza ilegal si ca lumea stie ca el face asta si mai ales ca serviciile secrete nu iau banii degeaba ci ca de fapt vreunul din “dusmanii” sai (fie ca vorbim de concurenta sau oameni cu care nu are relatii prea bune) i-a facut reclamatie si i-a trimis controale pe cap.

Exista intr-adevar si cazuri in care se fac reclamatii, insa de cele mai multe ori acestea au legatura cu nemultumirea consumatorilor fata de produsele vandute sau corectitudinea angajatiilor fiindca de cele mai multe ori angajatii buticurilor isi iau si ei partea lor din mica evaziune ca doar nu si-or intretine familia cu 5 milioane nu, iar ceea ce nu-I in acte nu poate fi dovedit ca fiind lipsa.

Despre samsari si marii evazionisti n-am sa vorbesc fiindca ei de cele mai multe ori au “contracte” cu organele de control si cotizeaza mereu o parte din venituri ca sa aiba liniste mai apoi.

Cei mici in schimb sunt mereu paranoici si desi incalca legea zilnic cu buna stiinta au resurse sa gaseasca un vinovat pentru controalele primite.

Lasă un răspuns