Dupa ce am strabatut drumurile nationale ale Sloveniei timp de aproape 2 ore am ajuns la granita cu Italia. Primii km. pe care i-am parcurs in Italia au fost tot pe drumuri nationale, fapt care ne-a permis sa admiram zona de coasta a zonei Trieste-Venetia. In Verona, dupa aproximativ 24 ore de condus si cu un nivel al atentiei care scadea dramatic cu fiecare km. parcurs ne-am hotarat sa ne odihnim intr-o parcare.
Si totusi si odihna a fost dificila datorita caldurii insuportabile si a tantarilor, stapanii de drept ai acelor zone partial inundate.
Dupa cateva incercari esuate de a inchide un ochi, am ales sa luam cina si sa ne odihnim putin, dupa care sa pornim din nou la drum convinsi fiind ca lasarea intunericului va aduce un strop de racoare.
In jurul orei 23 ne-am hotarat sa continuam drumul si am pornit incet si sigur spre destinatia finala. Dupa vreo cateva ore petrecute pe autostrada din ce in ce mai pustie si din ce in ce mai linistita, creierul a inceput sa cedeze si sa ordone corpului sa se opreasca din orice activitate, astfel aproape de Ferrara oboseala a invins si ne-am oprit in prima statie peco unde am dormit pe scaunele din fata fara prea mare disconfort timp de 4 ore.
In zorii zilei am pornit in continuare pe autostrada ce parea sa nu se mai termine. In scurt timp s-a trezit si stomacul si ne-a cerut micul dejun, pe care l-am luat intr-o alta statie peco, unde am avut ocazia sa cunoastem si primul roman intr-o tara straina. Omul, vazand numar de Romania la masina si incercand sa ajunga in nu stiu ce localitate m-a rugat sa-l iau cu noi, insa s-a razgandit rapid cand a vazut ca masina are doar doua locuri.
Vizibil revigorati dupa micul dejun am pornit in drumul nostru spre Milano strabatand autostrazile italiene la temperaturi de 30-32 grade.
Pe autostrada dintre Milano si Torino am facut o noua oprire, de data asta involuntara fiindca se aprinse becul la benzina si era necesara umplerea rezervorului. Din pacate am nimerit gresit statia peco, un Shell cu pompe vechi, probabil mostenite de pe vremea lui Mussolini, pompe la care benzina de 95 costa 1,40 euro, in timp ce in Croatia am alimentat cu aproximativ 1,14 euro, iar in Slovenia cu 1,23 euro.
In tot acest timp, Franta era din ce in ce mai aproape, granita fiind la aproximativ 100km. Desi aveam ruta facuta pe drumuri nationale, ne-am hotarat sa traversam granita prin tunelul Freijus, un tunel de 8 km. lungime sapat in muntii Alpi. Aceasta decizie ne-a costat din pacate 35 euro, taxa de traversare a tunelului. Si totusi, a meritat cheltuiala daca stam sa ne gandim ca am redus cativa km. si am avut parte de o priveliste exceptionala pe autostrazile suspendate ale Italiei, dar si in interiorul tunelului.