Daca cineva m-ar pune sa-mi fac un autoportret probabil ca as incepe prin a spune ca am un suflet cameleonic ce pluteste in deriva prin viata fara a avea o busola morala care sa-l ghideze. Spun asta fiindca in calitate de om am facut de-a lungul timpului si lucruri bune si lucruri rele si am spus si lucruri bune si lucruri rele, insa am invatat sa nu regret nimic din ce am facut sau ce am zis fiindca asta ma defineste pe mine ca persoana, nu ca om.
De multe ori in articolele si comentariile de pe Facebook, cand am vorbit de un aspect anume am incercat sa folosesc persoana a doua plural si sa nu ma exclud pe mine din societatea „pacatoasa”, fiindca mereu am mers pe principiul „errare humanum est, sed perseverare diabolicum” (sa gresesti e omenesc, sa perseverezi e diabolic) si astfel in fiecare comentariu si in fiecare articol am incercat sa atrag atentia ca mereu ceva se poate schimba si ca primul pas pentru schimbare e acceptarea si intelegerea greselilor si a felului in care noi intelegem si percepem lumea in care traim, dar mai ales intelegerea greselilor si a felului cum percep viata ceilalti.
Tocmai de aceea acolo unde am avut argumente de adus le-am adus, insa niciodata n-am judecat si n-am blamat pe cineva dupa opinii singulare fata de situatii singulare. Am avut ce-i drept polemici intense pe Facebook apropo de cazul Vonica si pozitia mea fata de acest om si desi intentia mea a fost de a apela la moderatie fata de situatia creata pentru ca imi permit sa vorbesc ca in calitate de roman „sanctionat” de sistemul medical din Romania, si astfel consideram ca eventuale osanale aduse in acest caz celui care a fost doctor Ilie Vonica reprezenta dispretul fata de memoria celor ce s-au stins in spitale ca n-au primit tratamentul adecvat din diverse motive, si mai ales de familile lor care stiu pe cine si in ce circumstante au pierdut.
Pentru a-mi apara opinia am continuat sa ma implic in polemici, desi niciodata n-am instigat la denigrarea memoriei unui om mort, sau la denigrarea dreptului acestuia la o inmormantare decenta. Totusi chiar si asa in gazetele locale au curs osanalele, articole dupa articole, editoriale dupa editoriale si laude peste laude de parca la Sibiu, pentru 5 zile timpul s-ar fi oprit in loc, iar miscarea de rotatie a pamantului s-ar fi realizat in jurul sicriului doctorului Vonica.
Probabil ca primul argument jurnalistic impotriva celor care contestau osanalele deja intruzive a fost articolul acesta scris pe Turnul Sfatului care incepe in felul urmator:
Ai impresia că toți cei din jurul tău îți sunt inferiori intelectual. Râzi de cei care votează PP-DD-ul și în desconsideri pe cei plecați în străinătate la cules căpșuni. Ești ferm convins că deții adevărul absolut și nimeni nu te poate întoarce din impresia ta.
Pune-ți puțin viața și gândurile pe pauză. Fă un pas în spate și privește-te în oglindă. Calmează-te. Inspiră adânc și recitește rândurile de mai sus.
Nu crezi că exagerezi? Nu ai impresia că sari calul, față de mine, de ceilalți cititori și, în ultimă instanță, chiar față de tine? Ai fost aici, pe turnulsfatului.ro când am anunțat că doctorul Vonica s-a sinucis. Tu, deținător al adevărului absolut, al justiției și dreptății ți-ai exercitat dreptul câștigat în democrație de a ne împărtăși opinia ta despre acest fapt. Și asta trebuie să respectăm cu toții, chiar și dacă opinia ta ni se pare mizerabilă.
Pe mine unul abordarea asta fata de cititorul tau, care prin simplul fapt ca da la numar pe site si in comentarii aduce bani in redactie pentru plata salarilor mi se pare cel putin hilara, mai ales daca tinem cont de faptul ca autorul articolului recunoaste faptul ca opinia propriului cititor care nu-i de acord cu un articol laudativ i se pare mizerabila. Pentru ca DA, iti recunoaste dreptul la a te exprima liber si a avea o opinie, dar daca opinia asta a ta nu e in ton cu articolului e cu siguranta mizerabila in ochii lui si probabil ai colegilor lui. Tu cititorule daca-ti exprimi o opinie in contradictoriu ai impresia ca toti cei din jurul tau iti sunt inferiori intelectual, chiar daca opinia ti-e argumentata si la obiect, in timp ce el, laudatorul raufacatorului nu are impresia ca tu ii esti inferior intelectual din moment ce catalogheaza opinia ta ca fiind mizerabila si nicidecum un simplu drept care merita respectat.
Dincolo de a concretiza de fapt un apel la moralitate si la respect fata de mort, articolul in sine continua din nou cu osanale:
Dar până atunci, până când acest proces se va încheia, până când vom avea o condamnare definitivă, tot ce putem analiza sunt faptele. Sunt sute, poate mii, poate zeci de mii de vieți pe care doctorul Vonica le-a salvat, înainte de a fi hoț sau javră sau cum îl mai faci tu, cititorule, azi, când el nu mai este în viață. Tot ceea ce a creat el ne-a ridicat nouă, celor care încă suntem în viață, nivelul de trai. Investițiile sale ne-au scăpat de holul insalubru al Urgenței, de medicii care fumau în cabinet în timpul consultației, de analizele făcute aiurea, de întreg cancerul sistemului medical românesc. Sigur, contracost. Dar de câte ori, înainte să aveți nevoie, n-ați zis „aș plăti oricât să mă fac bine”?
Desigur, autorul il lauda pe mort ca si-a facut o afacere prin care-ti salveaza viata contracost, dar nu intreaba si nu se intreaba in nici un moment ce se intampla cu cei care nu-si permit costul, cu cei care nu-si permit luxul de a intra intr-o clinica privata si daca nu cumva cei care i-au comentat anterior in contradictoriu sunt tocmai acei oameni, victime ale sistemului, oameni care si-au simtit dreptul la un serviciu de sanatate modern si decent furat de doctorii care dimineata presteaza in spitalul public pe spagi si cu dispret pentru majoritatea bolnavilor, iar seara se retrag in cabinetele sau clinicile private unde pe bani grei ofera calitate si apreciere pacientului care-si permite sa-si cumpere dreptul la viata. Oare lipsa asta de moralitate din partea doctorilor care au un fel de atitudine cand lucreaza intr-un spital public si complet alta cand lucreaza intr-o clinica privata nu cumva atrage dupa sine si dreptul nostru al tuturor de a ne scandaliza si de a ne forma opinii chiar daca redactia de la Turnul Sfatului le considera mizerabile…
In incheierea articolului se face o concluzie cat se poate de interesanta:
Revin. Se prea poate ca o parte din averea familiei Vonica să fi venit pe căi nu chiar legale. E foarte posibil să se lase cu o condamnare. Dar acum, când omul e pregătit să devină țărână, chiar e nevoie să îl faceți troacă de porci?
Cu alte cuvinte autorul nu exclude ilegalitatile facute de familia Vonica, fiindca pana la urma atunci cand te salta procuratura si mai stai si in arest preventiv nu e fiindca esti nevinovat ci fiindca ceva ilegal tot ti-au gasit. Totusi pare ca se declara deranjat de faptul ca s-au gasit voci care sa-i comenteze in contradictoriu lui Vonica, acum cand el a murit. Chiar si asa ce nu pare sa inteleaga autorul acestui „nefericit” articol e ca vocile in contradictoriu au existat mereu si astfel de comentarii au aparut la fiecare articol laudativ ce a aparut in trecut despre Vonica, doar ca s-au intensificat odata cu osanalele aduse de presa locala fapt ce mie mi se pare destul de normal. Nu draga Brylu, nu l-am iubit cu totii pe Vonica ani la randul pentru ca subit sa descoperim ca-l hulim. Noi astia, ale caror opinii le consideri mizerabile am gandit la fel ani la randul si intre noi si tine singura diferenta in gandire a facut-o banii pe care nu i-am primit pentru articolele scrise.
Dincolo de asta, revenind la autoportretul pe care mi l-am facut la inceputul articolului ma intreb oare doctorii de care scriam mai sus ce fel de oameni sunt, ce fel de suflet au si daca au cumva vreo busola morala ce-i face mai presus de noi. La fel ma gandesc si in ceea ce-l priveste pe Brylu, mai ieri lupul moralist care isi improsca cu noroi cititorii si care in urma cu vreo 6 ani scria in felul urmator despre o breasla oarecare pornind de la un caz singular:
Daca mi-e greata de ceva imi e de acriturile din spatele tejghelelor. Mai ales alea de la relatii cu publicul. Jur pe rosu, verde si pe papadia din fata blocului ca muierile astea si-o cauta. De fiecare data cand ma vad fata in fata cu o poama acra de genul asta imi imaginez cum ma intind peste tejghea, ii bag mana in coafura facuta la macelaria in colt si testez rezistenta tastaturii pe care o are in fata pana ii ramane pe frunte urma de la Escape. Pai futu-va mama voastra, ce dracu inseamna pentru voi relatii cu publicul???? Dati dracului relatii publicului nu va scuipati veninul acumulat din frustrarile conjugale.
Mi-au luat minute bune sa ma decid daca cumva e vorba de misoginism, frustrare sexuala sau pur si simplu lipsa de respect, dar unul din comentariile autorului ca raspuns unei doamne comentator m-a ajutat sa concluzionez:
o, dar draga mea, eu sunt pita lui dumnezeu pe langa tine. iti arat cel putin 50 de pitipoance care ar prefera sa ia o rosie in cap decat sa asculte morala ta. eu sunt violent fizic, urmele lasate de mine dispar, cucuie, vanatai, sos de rosii. ale tale raman pe vecie infipte in cel mai indepartat colt al creierului. BR/si, cel mai bun exemplu, uita-te la ion. atata l-ai bestelit si l-ai criticat de a ajuns sa-ti dea dreptate. ioooooon!!!!! intelegi ce vreu sa spun?
Iar concluzia e simpla, nu sunt singurul cu suflet cameleonic, dar sunt printre putinii care au curajul sa recunoasca si care, chiar daca nu-i de acord cu o opinie a vreunui cititor sau interlocutor o respecta si si nu-l jigneste pe om pentru opinia lui si mai ales pentru faptul ca si-a exercitat dreptul la o opinie, fie si ea nepotrivita pentru un context anume. Lupul moralist in schimb e ca-n proverb, isi schimba parul, dar naravul ba. Acuzandu-ne pe noi ca ne consideram superiori intelectual dovedeste de fapt ca el are complexul de superioritate intelectuala de care ne acuza pe noi prin tot ceea ce scrie doar pentru ca are un punct de vedere diferit din diverse motive morale sau financiare si prin simplul fapt ca ne considera opinia mizerabila si o spune public.
Am sa inchei acest articol si n-am sa mai scriu pe subiectul Vonica cel putin pana dupa ce vom avea o condamnare oficiala in acest sens, cu remarcile unui comentator pe Facebook pe marginea acestui caz, remarci cat se poate de obiective:
Legat de Polisano și patronii ei:
1. Clinica este o reusită, costă fiindcă e privată, dar este o clinică cu care se pot mândri.
2. Nu vrea nimeni să se inchidă/desfiinteze/ decada, Doamne ferește! Cei care lucrează acolo n-au nicio vină pentru „mânărelile” patronilor.
3. Fiind o clinică privată este doar o alternativă net superioară spitalului de stat… pentru cei care-și permit, nu o obligație pentru toată lumea.
4. E de apreciat ceea ce a realizat dr. Vonica prin această clinică și cele afrente
5. Este de condamnat tot ceea ce s-a „mutat” ilegal din sitemul de stat în afacerea privată
6. Este de condamnat fiecare „mânăreală” făcută pentru propășirea acestei afaceri , de două ori de condamnat fiindcă s-a făcut pe amarul, necazul, nefericirea și suferința unor oameni.
7. Deci Polisano este o față a problemei, cea frumoasă / ilegalitatea este altă față. Este trist că s-a ajuns aici, uneori oamenii nu știu să se oprească, puteau face acest frumos complex, în timp mai lung, dar fără pata asta care… uite a distrus o familie ce trebuia să stea pe un piedestal.