Lasa maica, c-a facut si el fapte bune…

M-am uitat la televizor ani la randul si am vazut inmormantari ale unor infractori mai mici sau interlopi la care au participat sute poate chiar mii de oameni si niciodata n-am putut sa inteleg de ce anume. Mai ales daca tinem cont de faptul ca Biserica Ortodoxa incurajeaza exclusiunea sociala si religioasa in cazurile multora, mai ales ale sinucigasilor si condamna faptele rele, in special cele ale lui Iuda.

Ba mai mult apareau si o serie de mini-interviuri prin care diversi incercau sa induca opiniei publice ideea ca decedatul era de fapt un om bun, desi poate a distrus ani la randul viata multor fete exploatandu-le sexual prin tari straine sau poate a multor tineri vanzandu-le droguri zi de zi ca sa nu mai zicem de calvarul prin care au trecut familiile acestor tineri. Sau poate ca acel om a tepuit batrani furnadu-le casa si acestia au ajuns oameni ai strazii, excusi social si ignorati de sistem, sau poate inainte sa moara a mai ucis sau traumatizat pe viata vreo cativa prin inconstienta lui in timp ce se afla la volanul vreunui bolid.

Cu toate astea noi muritorii, acei oameni vulnerabili la astfel de infractori, interlopi, inconstienti sau cum vreti voi sa le spuneti trebuie sa ne supunem ideii ca „a facut si el fapte bune”, fiindca se pare ca fiecare infractor mai mare sau mai mic are propria lui baza de fani, care dincolo de dramele pe care le-a cauzat acesta vad doar inocenta, iar tu, cel care nu te conformezi esti judecat, fiindca in astfel de cazuri exista doar prejudecati, unde ideea de baza este ca si in politica de altfel: „cine nu-i cu noi e impotriva noastra”.

Probabil ca mergand pe aceeasi idee, ca o serie de fapte bune „spala” o viata intreaga de nelegiuiri ar trebui ca justitia sa deschida portile inchisorilor si sa-i lase pe toti acasa fiindca ce rost mai are sa-i mai tinem inchisi pe puscariasi daca totusi au facut si ei fapte bune, de parca datoria asta morala fata de noi toti se spala asa ca jegul de pe piele atunci cand dai cu apa si sapun.