Despre copii si pericole

Cute sisters pouting while taking photos with smart phone at home

Scriu randurile astea in primul rand din postura de fost copil teribilist si mai putin din postura de proaspat parinte, totusi o fac din experienta nu din presupuneri ca sa ma dau expert in parenting cum fac altii.

Copilul indiferent de varsta e incapabil sa identifice intr-un fel pericolul la care se supune sau e supus si priveste totul ca pe o joaca. Pana si provocarile de orice natura sunt pentru el doar o joaca si nimic mai mult. Tocmai de aceea din punct de vedere legal si mai ales moral, pana la implinirea unei anumite varste parintele se face direct responsabil de actiunile copilului sau.

Exista indubitabil si indivizi care nu se maturizeaza niciodata din punct de vedere intelectual, chiar daca fizic s-au maturizat de mult si de cele mai multe ori actiunile lor provoaca adevarate tragedii pentru ca ei in definitiv sunt la fel de teribilisti ca niste pustani si sunt astfel incapabili sa identifice pericolul la care se supun si ii supun pe ceilalti din jurul lor.

Ori teribilismul asta si dependenta de adrenalina se modereaza si se elimina la un moment dat doar cu ajutorul educatiei, a educatiei pentru parinti care teoretic ar trebui sa se maturizeze inainte sa faca copii.

Cei care sunt capabili sa inteleaga lucrul asta vor intelege de la bun inceput faptul ca un copil o sa aiba mereu vointa sa-si depaseasca limitele pentru ca el nu intelege pericolele si ca orice sustinere trebuie facuta cu moderatie si cu responsabilitate, iar cei care nu sunt capabili isi vor impinge copiii spre pierzanie.

Si mai e o chestie de zis pe subiect. Cineva imi povestea candva despre faptul ca o directoare de scoala (si preoteasa pe deasupra) a schimbat regulile unei competitii pentru ca fiica ei sa ajunga pe podium desi dupa regulile vechi nu merita sa fie acolo. Ori compromisul asta pe care-l face un parinte pentru a-i da copilului falsa impresie ca intr-adevar a meritat un loc pe podium (indiferent de competitie) e o alta problema majora ce tine de educatia proasta a parintelui si un factor ce urmeaza sa produca frustrari, dezamagiri si depresie copilului atunci cand are parte de primul esec in viata. Esec pe care parintele bineinteles nu-l mai poate cosmetiza asa usor.