Marketing pentru nemurire

De o foarte buna perioada de timp s-au umplu mediile de comunicare de reclame ce promoveaza “nemurirea”. Probabil ca va intrebati care sunt acele reclame sau cum anume am ajuns la concluzia asta.

Pai, raspunsul e foarte simplu. Din cele mai vechi timpuri primii care au exploatat frica omului de moarte au fost popii. Religia (indiferent de care vorbim) le promite oamenilor viata vesnica, viata de apoi, cu tot tacamul de facilitati incluse. De la virginele ce canta la harpe in nori pana la gradina paradisului unde totu-i la liber.

Conditia pentru a putea beneficia de un astfel de privilegiu variaza de la sustinerea financiara a preotului si bisericii in care acesta slujeste prin donatii mici (dar sigure si frecvente) si pana la donarea intregii averi bisericii.

Vazuta de pe margine, si cu putina luciditate, insasi ideea asta de a-ti lasa bisericii averea nu pare decat o incercare furibunda de a-l mitui pe Sfantul Petru sa-ti acorde cel mai bun loc din Rai, sau ma rog, unul dintre cele mai bune.

Amuzant e faptul ca lacomia umana a transformat conceptul asta, si in ziua de azi oamenii au ajuns sa incerce sa-si cumpere succesul de la popi. Sunt sigur ca va intrebati cum se poate cumpara succesul de la popi. Pai adevarul e ca nu se poate, fiindca toate invataturile religioase vorbesc despre viata de apoi si incearca sa propage ideea de mantuire dupa moarte. Doar ca o serie de preoti au sesizat lacomia umana, goana omului de rand dupa miracole si succes fara munca si astfel in ziua de azi exista suficienti preoti care fac slujbe (contra-cost bineinteles) pentru ca X, Y sau Z sa castige cati mai multi bani, sa ia un examen, sa castige un proces sau sa se vindece de vreo boala oarecare.

Astfel, folosind lipsa omului de rand de a intelege religia si insusi conceptul de divinitate, preotii exploateaza la maxim naivitatea pentru bunastarea proprie, devenind pentru scurt timp o legatura intre muritor si Dumnezeu. Pana acum n-am auzit pe nimeni sa ia vreun examen doar c-a fost la biserica si n-a invatat nimic, la fel cum n-am vazut nici un bolnav sa se vindece doar mergand la biserica si fara interventia vreunui tratament sau medic specialist. Si totusi sunt destui cei care cad constant in capcana asta.

Si daca toata povestea asta s-ar rezuma la biserica si preoti poate ca viata noastra era mult mai simpla si mult mai activa, insa povestea asta cu nemurirea sau prelungirea vietii macar a fost adoptata si de o serie de producatori din domeniul farmaceutic si alimentar, care promit “sanatate” vesnica daca le cumperi produsele.

Ma amuza teribil reclamele la iaurturi minune, sau pastile minune ce sunt “singurele” care-ti pot prelungi viata si care pot sa te fereasca de o serie de boli desi nici una dintre reclamele la aceste produse nu are vreo fundamentare stiintifica sau medicala care sa si confirme cele sustinute.

Probabil ca aparitia unor astfel de reclame a si condus la actuala mentalitate de vegan si RAW vegan sau mai stiu eu ce alte dinastea, unde o serie de oameni sunt atat de imbecili incat cred ca daca mananca doar ierburi sau doar produse de 3-4 ori mai scumpe decat produsele standard vor trai pana la 100 de ani. Ma amuza teribil justificarea celor ce adopta stilul vegan atunci cand mananca branza (cu gust de branza) si carnat (cu gust de carnat) din asa zise produse vegetale. Ironic, nici unul nu-i in stare sa explice si de unde vine gustul respectiv atat timp cat produsul in cauza n-are caracteristicile proteice ale produsului real. Da dragilor, noi mancam chimicale atunci cand mancam un carnat si o branza din supermarket ca vedeti voi, se baga conservanti. Dar in iarba oare ce se baga ca sa aiba gust de branza si de carnat?

Si pana la urma nu asta-i marea problema pentru ca fiecare n-are decat sa manance ce vrea si cand si cum vrea.

Marea problema e aerul de superioritate pe care si-l aroga toti acesti oameni. Ei nu sunt capabili sa constientizeze faptul ca noi toti suntem calatori prin viata si ca de fapt ducem constant o lupta pentru supravietuire, o lupta cu noi insine inainte de toate. Si ca oamenii mai si mor cateodata, mor in razboaie, mor in accidente, mor de la calamitati naturale si mor de boli. Si un alt fapt pe care nu-l constientizeaza multi e ca se moare aleatoriu. Nu exista vreun tipar pentru moarte.

Intr-un accident rutier poate sa moara cel nevinovat si sa supravietuiasca cel vinovat chiar si fara remuscari. Intr-o situatie de calamitate naturala poate sa moara cel bogat ce mananca doar mancare de 5 stele in restaurante de 5 stele si sa supravietuiasca cel care doarme pe strada si mananca din container. La fel cum un vegan ce a mancat ierburi zeci de ani ca sa ajunga la 100 de ani poate sa moara dupa ce aluneca pe trepti in timp ce unul de mananca junk food sa traiasca mult si bine si sa ajunga la o varsta destul de apropiata de cei 100 de ani.

Si totusi lumea cu frica de moarte se hraneste in continuare cu marketing-ul pentru nemurire, omitand faptul ca fiecare dimineata in care deschid ochii poate sa fie si ultima indiferent ce incearca ei sa faca pentru a trai minim 100 de ani.

Lasă un răspuns