De o foarte bună perioadă de timp s-au umplut mediile de comunicare de reclame ce promovează „nemurirea”. Probabil că vă întrebați care sunt acele reclame sau cum anume am ajuns la concluzia asta.
Păi, răspunsul e foarte simplu. Din cele mai vechi timpuri primii care au exploatat frica omului de moarte au fost popii. Religia (indiferent de care vorbim) le promite oamenilor viață veșnică, viața de apoi, cu tot tacâmul de facilități incluse. De la virginele ce cântă la harpe în nori până la grădina paradisului unde totu-i la liber.
Condiția pentru a putea beneficia de un astfel de privilegiu variază de la susținerea financiară a preotului și bisericii în care acesta slujește prin donații mici (dar sigure și frecvente) și până la donarea întregii averi bisericii.
Văzută de pe margine, și cu puțină luciditate, însăși ideea asta de a-ți lăsa bisericii averea nu pare decât o încercare furibundă de a-l mitui pe Sfântul Petru să-ți acorde cel mai bun loc din Rai, sau mă rog, unul dintre cele mai bune.
Amuzant e faptul că lăcomia umană a transformat conceptul ăsta, și în ziua de azi oamenii au ajuns să încerce să-și cumpere succesul de la popi. Sunt sigur că vă întrebați cum se poate cumpăra succesul de la popi. Păi adevărul e că nu se poate, fiindcă toate învățăturile religioase vorbesc despre viața de apoi și încearcă să propage ideea de mântuire după moarte. Doar că o serie de preoți au sesizat lăcomia umană, goana omului de rând după miracole și succes fără muncă și astfel în ziua de azi există suficienți preoți care fac slujbe (contra-cost bineînțeles) pentru ca X, Y sau Z să câștige cât mai mulți bani, să ia un examen, să câștige un proces sau să se vindece de vreo boală oarecare.
Astfel, folosind lipsa omului de rând de a înțelege religia și însuși conceptul de divinitate, preoții exploatează la maxim naivitatea pentru bunăstarea proprie, devenind pentru scurt timp o legătură între muritor și Dumnezeu. Până acum n-am auzit pe nimeni să ia vreun examen doar c-a fost la biserică și n-a învățat nimic, la fel cum n-am văzut nici un bolnav să se vindece doar mergând la biserică și fără intervenția vreunui tratament sau medic specialist. Și totuși sunt destui cei care cad constant în capcana asta.
Și dacă toată povestea asta s-ar rezuma la biserică și preoți poate că viața noastră era mult mai simplă și mult mai activă, însă povestea asta cu nemurirea sau prelungirea vieții măcar a fost adoptată și de o serie de producători din domeniul farmaceutic și alimentar, care promit „sănătate” veșnică dacă le cumperi produsele.
Mă amuză teribil reclamele la iaurturi minune, sau pastile minune ce sunt „singurele” care-ți pot prelungi viața și care pot să te ferească de o serie de boli deși nici una dintre reclamele la aceste produse nu are vreo fundamentare științifică sau medicală care să și confirme cele susținute.
Probabil că apariția unor astfel de reclame a și condus la actuala mentalitate de vegan și RAW vegan sau mai știu eu ce alte din astea, unde o serie de oameni sunt atât de imbecili încât cred că dacă mănâncă doar ierburi sau doar produse de 3-4 ori mai scumpe decât produsele standard vor trăi până la 100 de ani. Mă amuză teribil justificarea celor ce adoptă stilul vegan atunci când mănâncă brânză (cu gust de brânză) și cârnat (cu gust de cârnat) din așa zise produse vegetale. Ironic, nici unul nu-i în stare să explice și de unde vine gustul respectiv atât timp cât produsul în cauză n-are caracteristicile proteice ale produsului real. Da dragilor, noi mâncăm chimicale atunci când mâncăm un cârnat și o brânză din supermarket că vedeți voi, se bagă conservanți. Dar în iarbă oare ce se bagă ca să aibă gust de brânză și de cârnat?
Și până la urmă nu asta-i marea problemă pentru că fiecare n-are decât să mănânce ce vrea și când și cum vrea.
Marea problemă e aerul de superioritate pe care și-l arogă toți acești oameni. Ei nu sunt capabili să conștientizeze faptul că noi toți suntem călători prin viață și că de fapt ducem constant o luptă pentru supraviețuire, o luptă cu noi înșine înainte de toate. Și că oamenii mai și mor câteodată, mor în războaie, mor în accidente, mor de la calamități naturale și mor de boli. Și un alt fapt pe care nu-l conștientizează mulți e că se moare aleatoriu. Nu există vreun tipar pentru moarte.
Într-un accident rutier poate să moară cel nevinovat și să supraviețuiască cel vinovat chiar și fără remușcări. Într-o situație de calamitate naturală poate să moară cel bogat ce mănâncă doar mâncare de 5 stele în restaurante de 5 stele și să supraviețuiască cel care doarme pe stradă și mănâncă din container. La fel cum un vegan ce a mâncat ierburi zeci de ani ca să ajungă la 100 de ani poate să moară după ce alunecă pe trepte în timp ce unul de mănâncă junk food să trăiască mult și bine și să ajungă la o vârstă destul de apropiată de cei 100 de ani.
Și totuși lumea cu frica de moarte se hrănește în continuare cu marketing-ul pentru nemurire, omițând faptul că fiecare dimineață în care deschid ochii poate să fie și ultima indiferent ce încearcă ei să facă pentru a trăi minim 100 de ani.