Caz social sau sarlatanie?

“Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana…” spunea Gheorghe Dinica in Filantropica. Si e cat se poate de adevarat pentru ca cersetoria, de orice fel, are eficacitate daca in spatele ei sta o poveste emotionanta.

Am vazut in feedul de Facebook urmatoarea postare impartita de mai multe persoane:

Caz social sau sarlatanie?

Desigur, n-are la fel de multe likeuri si impartiri precum cele cretine, pentru ca nu castigi nici iPhone, nici cartuse de Kent sau Marlboro si nici baxuri de whiskey sau Land Rovere, si nici nu aflii care-i numele tau de sorecar.

Totusi, in urma unei astfel de postari, interesante sunt fara doar si poate comentariile pe care le-am capturat mai jos:

Astfel, in timp ce unele comentarii evidentiaza caracterul social, altele incearca sa demaste un fel de sarlatanie. Interesant e faptul ca in cazul sarlataniei variantele sunt multiple si cu putine elemente comune. Mai ales ca unele par mai degraba facute la misto decat sub o forma serioasa.

Doar ca nu asta e problema pana la urma, pentru ca citind postarile si comentariile putem trage o singura concluzie, si anume ca acest copil e vulnerabilizat social.

Daca povestea lui e adevarata si parintii ii sunt plecati in afara tarii fara sa-i mai pese de el atunci inseamna ca acest copil nu doar ca n-are parte de protectie si educatie adecvate, insa n-are niciun fel de afectiune parinteasca. Daca ceea ce spun o parte din comentatori e adevarat, si anume ca parintii lui fura si ca-l trimit la “cersit” atunci e cat se poate de evident ca un astfel de copil e exploatat.

Desigur, in cazul asta si-n cazul altor sute de copii aflati in situatie similara nu face nimeni petitii, nu curg rauri de articole si nu au loc manifestatii de strada, pentru ca nu intervine nicaieri stilul manipulator al unor secte.

Revenind la copilul in cauza, oricare este pana la urma adevarul, din simpla postare si comentarii am tras o serie de concluzii:

  • Copilul vinde carti, nu cerseste si astfel oricat de inselatoare ar parea povestea lui de viata nu e. Presupun ca daca nu-l intrebi de vorba nu-ti spune de ce sta acolo sa vanda carti si nici nu pare sa poarte vreo pancarta in care sa-si prezinte povestea de viata.
  • Toti comentatorii care au spus ca i-au cumparat mancare si apa nu au mentionat vreodata faptul ca s-au lovit de un refuz, cum se intampla destul de des in cazul celor exploatati pentru cersetorie.
  • Din poza se vede faptul ca-i un copil sanatos si imbracat relativ bine. Nu e palid, are fata senina, n-are cearcane sau ochii plansi si n-are urme de violenta fizica. In cazul benzilor organizate de cersetori toti cei care cersesc sunt imbracati in haine jerpelite, sunt murdari, par obositi si au mereu un handicap.
  • Povestea pe care o spune e partial adevarata. Copiii nu pot sa minta fara sa clipeasca precum fac adultii, si astfel sunt sigur ca macar partial ceea ce spune e adevarat si ca intr-un fel sau altul e vulnerabilizat.
  • Pazit sau nu de parinti sau frati, copilul asta e supus unor riscuri destul de mari pe strada. Pentru pedofili e o prada usoara, pentru rapitori la fel si totusi, nimeni nu-si pune problema riscurilor la care se supune copilul asta in fiecare zi.

 

Lasă un răspuns