Am citit azi doua povesti despre preoti romani si ortodocsi (aici si aici) si mi-am adus aminte de doua experiente personale care pot sa confirme faptul ca daca-ti alegi preotul la fel cum iti alegi mecanicul n-o sa ai nici dureri de cap si nici cheltuieli in plus.
Prima experienta are legatura cu nunta. Era in toamna lui 2013 cand ne-am dus in tara pentru a face nunta si fiindca eu de felul meu am alergie la preoti am ales sa-l sun pe un prieten de-al meu, profesor de religie si diacon, pentru a-l ruga sa se ocupe de ceremonie.
Omul mi-a explicat ca el singur nu poate sa faca slujba, dar ca o sa faca cu cea mai mare placere in prezenta unui preot. I-am dat acordul in acest sens si l-am rugat sa ne recomande un preot decent si evident o biserica decenta in Sibiu.
Cum Sibiul e oras mare si plin de biserici aveam de unde alege si puteam sa facem inclusiv la catedrala, insa am preferat sa mergem cat mai aproape de restaurant la o biserica ce e considerata monument istoric si pe care prietenul respectiv a recomandat-o.
Prietenul nostru a luat legatura cu preotul de acolo, a programat data si ora slujbei in functie de disponibilitatea noastra si ne-a „programat” pentru o scurta sedinta cu preotul. Scurta sedinta insemnand participarea la slujba si achitarea unei taxe de 50 de lei pentru cununie.
Cu doua zile inainte de cununie ne-am dus la biserica, am stat la slujba si am vorbit cu preotul platind bineinteles si taxa respectiva. Apoi l-am contactat pe prietenul nostru diacon pentru a afla cat ne costa deranjul din ziua cununiei. Ne-a spus ca nu se impune nicio suma, insa traditia e ca nasul sa faca o donatie bisericii.
A venit ziua cea mare, ne-am prezentat la biserica unde ni s-au citit toate ‘celea timp de o ora in care mai aveam putin si-mi pierdeam rabdarea si cum era normal la final de slujba au urmat pozele. In timp ce noi eram ocupati cu pozele preotului incepuse sa-i sune smartphone-ul in draci pe sub sutana. Omul s-a scuzat, si-a scos telefonul si a vorbit linistit fara sa ne poarte in vreun fel de grija ca sa nu fugim fara sa platim. Nasul ca sa respecte traditia a scos din buzunar un plic (nu stiam ce suma era in el si nici nu m-a interesat) si i-a spus parintelui ca e donatie pentru biserica, conform traditiei. Preotul a luat plicul, i-a multumit si ne-a urat numai de bine fara sa se uite macar cati bani sunt in plic.
Pe prietenul diacon l-am invitat si la masa fiindca voiam sa se ocupe el de deschiderea mesei si de rugaciunea de inceput ca sa respectam din nou traditia si sa fie musafirii multumiti, insa nasul necunoscand nici relatia de prietenie dintre mine si diacon si necunoscand intelegerea noastra cand l-a vazut pe acesta in sala m-a intrebat usor jenat daca nu cumva trebuia sa le dea mai multi bani preotilor fiindca uite asta a venit si aici la sala. I-am explicat ca respectivul a venit fiindca l-am invitat eu precum si motivele pentru care l-am invitat si i-am spus ca eu nu-mi fac de lucru cu ticalosi in sutana si ca daca emitea vreunul dintre ei pretentii suplimentare ramanea si fara bani si cu un scandal pe masura ticalosiei sale.
A doua experienta e ceva mai recenta si complet diferita. In toamna lui 2015 trebuia sa facem botezul si cum preotul ortodox de aici din insula e un ticalos din cale afara care prin 2014 in loc sa-si vada de sutana se apuca si ii facea campanie electorala lui Ponta pe aici am ales sa apelam la preotul greco-catolic.
Evident ca ideea asta destul de indrazneata in viziunea neamurilor n-a fost tocmai pe placul acestora, insa vorba aia „I have the pussy, I make the rules”.
L-am contactat pe preotul greco-catolic si i-am spus ce vrem de fapt mentionandu-i ca noi suntem botezati si cununati la ortodocsi, insa din punctul nostru de vedere asta nu-i un impediment atat timp cat si pentru el e in regula sa faca slujba de botez.
De altfel i-am explicat aceluiasi preot si faptul ca bunicii mei erau in fond greco-catolici si ca eu in vacante am fost crescut intr-o biserica greco-catolica si conform datinilor respective, dar si ca de felul meu nu prea sunt prieten cu religia. Am avut timp de cateva ore o discutie destul de pertinenta si concreta pe subiecte ce tin de religie si de proceduri in urma careia am decis impreuna ora si data la care urma sa aiba loc slujba.
Cateva luni mai tarziu au venit musafirii si ne pregateam de slujba. Preotul urma sa oficializeze ceremonia intr-o biserica din centru dupa ce termina slujba la o alta biserica aflata la vreo 30 de km. distanta si ghinionul a facut ca in ziua respectiva intregul oras sa fie paralizat din cauza unui maraton ceea ce presupunea o criza acuta de locuri de parcare si nevoia de a merge cativa km. pe jos pana la biserica.
Constienti de situatia creata am plecat mai devreme de acasa si am preferat mai degraba sa ajungem mai devreme si sa asteptam la terasa unui bar in loc sa ajungem prea tarziu. Din pacate preotul n-a putut sa faca acelasi lucru si fara sa fie voia lui a intarziat vreo 30 de minute, iar cand a ajuns gafaind si vizibil emotionat si-a cerut scuze pentru intarziere si a promis ca o sa faca tot posibilul sa termine slujba mai repede pentru ca noi sa putem sa onoram ora stabilita cu restaurantul unde avea loc masa.
In prealabil l-am intrebat pe preot cat ne costa deranjul, ce taxe trebuie sa platim sau cum e procedura si ce traditii sunt, iar preotul mi-a spus ca el are o datorie morala fata de enoriasi si pe deasupra mai incaseaza si un salar asa ca nu e nevoie sa platim absolut nimic. Apoi in ceea ce priveste procedura el avea sa faca slujba tipica fara a introduce in vreun fel traditii locale in slujba, dar a tinut sa mentioneze faptul ca daca noi tinem neaparat sa se urmeze oaresce traditie el o s-o respecte fara echivoc.
N-am vrut sa amestecam slujba cu nicio traditie aberanta si le-am spus de la bun inceput invitatilor acest lucru casa nu avem discutii pe urma.
Inainte de slujba i-am dat nasului (acelasi ca si cel de la cununie) 50 de euro ca sa-i dea preotului la final si sa-i spuna ca vrea sa faca o donatie catre biserica, dar n-a vrut sa accepte banii si mi-a zis ca o sa dea de la el cei 50 de euro.
La finalul slujbei nasul s-a dus la preot si l-a intrebat cat costa, iar preotul i-a spus ca nu costa absolut nimic, moment in care nasul a scos din buzunar plicul cu cei 50 de euro si i-a spus preotului ca suma respectiva reprezinta o donatie pentru biserica. Preotul, oarecum stanjenit a luat plicul si s-a dus catre nasa i l-a inmanat si i-a comunicat faptul ca biserica doneaza mai departe suma respectiva bebelusului proaspat botezat.
Lucrul asta a generat stupoare printre musafirii veniti din Romania, insa aici si in cazul multor preoti e ceva normal.
