Despre sentinte si condamnari

Ascultam mai devreme o emisiune radio unde se dezbatea cazul unui rapper maiorchin care a fost condamnat la 3 ani jumate de parnaie pentru ca in versurile sale a incurajat terorismul, a instigat la ura si a jignit familia regala, dar si cazul fostului duce de Palma care a fost condamnat la 6 ani jumate de parnaie pentru ca a sifonat vreo 8 milioane de euro din fonduri europene.

Intrebarea moderatorului era daca sentintele in ambele situatii au fost juste sau nu, iar unul dintre invitati a spus ca sentintele sunt mereu juste, insa condamnarile pot sa fie discutabile.

Si are perfecta dreptate.

Rolul unei sentinte judecatoresti e de a confirma sau infirma vina si responsabilitatea cuiva si cam atat. Orice acuzat si inculpat e nevinovat pana la proba contrarie, iar proba contrarie e reprezentata de sentinta judecatoreasca.

Si am sa va dau doua exemple cunoscute la nivel national:

  1. Voiculescu e vinovat pentru ca a furat din banii statului;
  2. Iohannis e vinovat ca a incasat ilegal chirie pe o casa ce nu-i a lui;

Ambele situatii reprezinta sentinte clare care dovedesc atat vinovatia cat si responsabilitatea celor acuzati. Acuma in ceea ce priveste pedepsele in ambele situatii situatia e discutabila.

Majoritatea oamenilor asociaza justitia cu parnaia. Spanzuratorile sau taierile de capete din piata publica care se practicau in evul mediu par ca au ramas intiparite genetic si oamenii vor in primul rand sa vada cum curge sange, sa vada suferinta fara sa-si asume faptul ca “suferinta” asta a vinovatilor costa de multe ori foarte scump.

Doar ca societatea in care traim n-ar trebui sa functioneze chiar asa pentru ca ar trebui sa fie mult mai important sa recuperam prejudiciul (cu dobanda bineinteles) si mai putin important sa-i vedem la parnaie.

Evident ca nici libertatea nu e de preferata dupa recuperarea prejudiciului, insa privarea de libertate pentru comiterea unor infractiuni sau abuzuri poate sa ia o serie de forme si interzicerea anumitor drepturi direct relationate cu infractiunea comisa poate sa fie in cazul multora mai mult decat suficient.

Despre sentinte si condamnari

Lasă un răspuns