In timp ce citeam diverse postari vis-a-vis de toleranta violentei impotriva copiiilor am dat peste o postare in care autorul concluzioneaza in favoarea pedepsei chiar si de o violenta moderata a unui copil enuntand urmatoarele:
…parcă le-aș da un copil pe mână vreo 3 zile să îmi explice cum a ajuns să chelească instant sau cum a reușit să rămână calm după ce copilul i-a spart ecranul laptopului de 6.000 lei. Sau cum au reușit să raționeze cu el. Și nu al meu, că al meu e relativ domesticit, ci unul din ăla care urlă în gura mare prin mall.
Nu pot sa zic ca m-a socat parerea asta pentru c-am mai auzit-o si in trecut, insa nu pot sa rezonez cu ea in nici un fel. In primul rand un copil trebuie sa se joace cu jucariile, nu cu laptopul, iar daca a pus mana pe smartphone, tableta sau laptop e pentru ca i s-a permis sau i s-a sugerat ca are voie, ori lucrul asta nu denota decat neglijenta din partea parintilor.
Cu tot respectul pe care i-l port autorului, mi se pare absurd sa justifici propria ta neglijenta si sa-ti pedepsesti copilul pentru asta.
Mie Nino mi-a cazut in urma cu cativa ani cu harddiskul extern de 3TB, ceea ce a facut sa-i sara capetele de citire scriere, sa zgarie platanele si sa-mi distruga in mare parte datele de pe el, iar ce a ramas nedistrus e inaccesibil. Nu are rost sa pun la socoteala faptul ca erau proaspat aparute pe piata si costau aproximativ 200 de euro la vremea respectiva, sau ca anterior imi transferasem pe harddiskul respectiv 2/3 din datele personale si pozele personale si ca pana si in ziua de azi recuperarea lor e mult prea costisitoare incat sa merite cu adevarat. Si totusi asta s-a intamplat datorita comoditatii mele si neglijentei de care am dat dovada atunci cand am pus un HDD extern tocmai pe coltul masutei din living de unde putea sa cada la prima miscare gresita.
Un an jumate mai tarziu tot Nino mi-a crapat ecranul unui laptop Sony Vaio (ecran LED) dupa ce l-a doborat de pe noptiera. Din nou a fost vorba de comoditate si neglijenta si mi-am asumat fara doar si poate vina de a pune un laptop acolo unde nu-si are locul.
Desi in ambele situatii, pagubele au fost destul de mari, m-am invatat minte ca sa nu mai pun aparatura electronica de valoare acolo unde nu-si are locul si sa-l supraveghez catusi de putin atunci cand pare ca face vreo boacana. Si desi ambele episoade au avut un impact emotional puternic, m-am controlat catusi de putin si nu i-am frant gatul la fel cum nu l-am aruncat in strada ca sa justific o vina pe care in fond eu o purtam.
Ori daca pana la urma unui animal nu i-ai putea imputa pagube rezultate din propria ta neglijenta, mai ales daca tinem cont de faptul ca un animal, spre deosebire de un copil, nu are ratiune si nu intelege de vorba buna nici atunci cand ii repeti, ma intreb oare cum i-ai putea imputa unui copil efectele neglijentei tale si cum ai putea sa-l abuzezi si sa justifici abuzul prin paguba pe care ti-a produs-o? Despre ideea de a asocia violenta impotriva unui copil cu paguba nici nu mai vorbesc, mi se pare de-a dreptul cretin sa pui semnul egal intre un ecran de laptop si propriul copil si sa ajungi la concluzia ca ecranul de laptop valoreaza mult mai mult decat integritatea fizica si psihica a propriului tau copil.
Cat despre urlatul prin mall, ei bine comportamentul isteric e tot rezultatul neglijentei pentru ca in scurta mea experienta de viata am inteles ca doar acei copii care sunt ignorati de catre parinti in viata de zi cu zi si carora nu li se acorda atentie suficienta recurg la istericale, restul care primesc un raspuns de indata ce pun o intrebare, oricat de absurda ar parea si nu sunt ignorati si neglijati nu au un comportament isteric in public.