Nu prea inghit ipocrizia asta nationalista

Indoctrinarea fiecarei noi generatii intr-un spirit nationalist, homofob si intolerant era arma cu care regimurile dictatoriale tineau si inca tin in frau prostimea. Ce daca esti muritor de foame sau iti moare copilul in spitale? Important e sa te simti mandru de tara in care traiesti, de cei care o conduc sau de cei care au condus-o.

Tocmai de aceea n-am inteles niciodata de ce e musai sa invat la scoala ca un robot o serie de date istorice, mai ales prin prisma faptului ca n-aveau sa-mi foloseasca vreodata. Probabil ca daca aveam intentia sa ajung vreun istoric sau muzeograf merita sa aprofundez si sa retin datele de nastere si deces ale fiecarui personaj in parte, insa in opinia mea importante si de retinut trebuie sa fie evenimentele si mai putin datele legate de personaje.

Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul personajelor cheie ale literaturii, unde parea mai important sa invatam in ce an au scris fiecare opera si mai putin sa intelegem mesajul pe care au vrut sa-l transmita prin opera lor.

In acelasi timp n-am putut niciodata sa inteleg de ce e obligatoriu sa sarbatorim an de an nasterea sau mai ales moartea unora dintre ei si a altora nu. De fapt ce n-am inteles e de ce trebuie sa-i sarbatorim pe unii an de an si pe altii la fiecare 5 sau 10 ani, si mai ales de ce e moartea un motiv de sarbatoare.

Am sa fac abstractie de faptul ca pana la urma contrar portretului realizat de manualele scolare, atat personajele istorice cat si marii autori nu erau niste semizei, ci oameni ca noi toti, si ca fiind oameni din popor erau si ei dupa caz curvari, betivi, violatori, homofobi, xenofobi etc.

Pana la urma depravarea societatii nu e ceva aparut in secolul 21, iar abuzurile si excesele nu le-a inventat generatia de dupa ’90.

Din acest motiv mi se pare o ipocrizie crunta si un spectacol grotesc tot ceea ce se intampla anual in 15 ianuarie, cand brusc in toti se activeaza sentimentul national si trebuie sa puna ceva despre Eminescu, chiar daca vorbim de un meme prost si deloc amuzant ciordit de la altii.

Mi se pare o tampenie in primul rand pentru ca stiu ca cel putin 1/3 din populatia tarii asociaza chipul lui Eminescu cu bancnota de 500 de lei si nimic mai mult. Iar alti 1/3 din populatie intrebati de Eminescu nu stiu decat de Luceafarul si Veronica Micle. Si mi se pare o tampenie pentru ca singurul motiv pentru care Eminescu e considerat cel mai mare poet al tuturor timpurilor e fiindca asa au vrut comunistii, nu pentru ca a fost vreodata declarat sau decorat la nivel national sau international de vreo comisie sau institutie in acest sens. La fel cum Arsenie Boca, un calugar cu convingeri legionare e considerat, promovat si idolatrizat ca sfant desi nicio autoritate religioasa nu-l recunoaste ca atare.

Nu prea inghit ipocrizia asta nationalista  De asemenea nu inteleg si n-am putut sa inteleg de ce trebuie sarbatorit an de an cu fast Eminescu si nu Bacovia? Ce are Bacovia gresit? Sa fie oare pentru ca era un betiv sinistru ce scria intr-una de moarte? Cu ce era mai bun Eminescu? Un sifilitic xenofob ce-si varsa frustrarile unei iubiri ratate in versuri.

Desigur, n-avem voie sa scriem asa de marii autori pentru ca nu-i frumos. Si ideea asta tot in scoala comunista se invata, pentru ca libertatea de exprimare trebuie ingradita din fasa, iar gunoiul trebuie ascuns sub pres.

Mi se pare acceptabil sa-l cinstim pe Eminescu odata la 10, 25, 50 sau 100 de ani si mi se pare acceptabil ca la implinirea unui sau mai multe centenare de la nasterea unui autor sau personaj istoric sa se declare “anul” personajului respectiv si sa se desfasoare activitati socio-culturale de cinstire pe parcursul intregului an, nu doar intr-o singura zi cum se practica acum. Si mi se pare normal ca in fiecare an, institutii care poarta numele personajului respectiv sa organizeze intr-un cadru restrans si fara prea mare galagie o ceremonie de comemorare si cinstire a personajului in cauza.

Dar e complet inacceptabil sa-l sarbatorim pe Eminescu an de an asemeni zilei de 1 mai sau 1 decembrie si sa devenim brusc mandri ca suntem romani, dar doar in ziua respectiva pentru ca a doua zi sa ne plangem iarasi de saracie, de coruptie, de depravare si manelizare fara sa ne dam seama ca atitudinea noastra e in fond cea care le alimenteaza si le mentine.

foto via diseara.ro

Lasă un răspuns