Pentru o perioada foarte lunga de timp am considerat ca am o poveste interesanta de viata si inca mai cred lucrul asta.
Cel putin de 10 ori am vrut sa ma apuc s-o scriu, incepand cu cea mai veche amintire si terminand abia atunci cand n-as mai avea ce scrie.
Si totusi m-am razgandit tot de atatea ori pentru ca n-am avut niciodata intentia sa o fac publica si pentru ca de multe ori n-am avut suficienta vointa sa incep sa scriu. Singurul motiv pentru care as scrie pana la urma o astfel de poveste e motivat de faptul ca vreau sa-mi conserv amintirile, cele pe care le mai am si cele pe care le mai pot recupera, pentru ca odata cu trecerea anilor multe s-au pierdut.
Dar nu despre povestea mea vreau sa scriu in articolul asta, ci despre povestea altcuiva, o poveste cu adevarat impresionanta.
Dupa cum stiu multi dintre cei care ma citesc, aproape zilnic citesc bloguri. Si citesc intr-un stil haotic, pentru ca in afara de cei 4-5 pe care-i citesc zilnic mai citesc alte zeci de bloggeri la care ajung urmarind blogrollul sau linkurile de la comentariile altora.
In cazul multora ma opresc dupa primul titlu citit, in cazul altora citesc zeci de articole, si pe cele care merita cu adevarat le includ in recomandarile zilei.
Nu prea citesc bloggeri comerciali pentru ca au foarte putine articole relevante si interesante si o sumedenie de articole de umplutura sau cu scopul vadit de a jigni si denigra.
Si mergand din blog in blog am dat peste povestea de viata a lui Ninu, o poveste impresionanta si care se contureaza cu fiecare postare citita.
Va recomand sa-l cititi pe Ninu, si nu doar pentru povestea lui, ci si pentru opiniile pe care le are in raport cu societatea romaneasca si mai ales pentru felul in care contureaza viata la sat si mentalitatea de ev mediu ce inca domina satul romanesc si care duce societatea romaneasca spre esec.
