Am vazut ieri toata ziua si putin in dimineata asta cum zeci, sute de oameni chiar, jubilau peste tot privind tratamentul prietenesc de care a avut parte Klaus Iohannis la Casa Alba si n-am putut sa nu raman catusi de putin uimit de cat de putin inteleg majoritatea formatorilor de opinie din Romania despre ce se intampla de fapt si de ce face Trump ceea ce face.
Asa ca am sa incerc sa lamuresc putin cum sta treaba. In tratatul constituient al NATO se prevede faptul ca fiecare membru al NATO e obligat sa aloce anual cel putin 2% din PIB pentru aparare. Astfel e de asteptat ca in bugetul fiecarui an tarile membre NATO sa aloce cota de 2% din PIB ca buget disponibil pentru aparare chiar daca n-ajunge sa-l cheltuiasca pe deplin.
Romania spre deosebire de majoritatea membrilor NATO e singura tara care si-a onorat angajamentul de a aloca 2% din PIB pentru aparare inca din momentul aderarii, iar in ultimii 2 ani ca si in plina criza economica de altfel s-a aflat printre cele trei tari (din 29) care si-au onorat obligatia fata de NATO.
Cand la ultimul summit NATO Trump le-a batut obrazul multora dintre liderii tarilor membre n-a gresit fiindca intr-o uniune militara si strategica precum NATO, onorarea angajamentelor ar trebui sa fie criteriu primordial de incredere intre tarile membre.
Facand o paranteza, musai sa mentionez faptul ca dupa summitul respectiv, ministrul apararii din Spania a declarat ca Spania urmeaza sa-si revizuiasca participarea financiara si sa inceapa sa-si respecte angajamentul luat, semn ca dincolo de ironii si arogante, Trump e singurul dintre liderii participanti care a avut curajul sa le bata obrazul celor neseriosi.
Asta cu seriozitatea partenerilor e una, apoi tot referitor la NATO e de asemenea demn de mentionat faptul ca SUA e principalul furnizor de armament si solutii de aparare in cadrul NATO. Asa ca business is business, mai ales pentru unul ca Trump. Romania e unul dintre cei mai seriosi parteneri de afaceri in contextul dat si ca partener serios merita sa fie tratat ca atare.
Pe urma e vorba de scutul anti-racheta de la Deveselu, scut instalat dupa diverse fofilari ale Poloniei, tara ce a cedat in repetate randuri la presiunile Rusiei. Romania e singurul partener din estul Europei care n-a cedat la santajul si la presiunile Rusiei. La treaba asta cu scutul se adauga si pozitionarea geostrategica pentru ca parteneriatul cu Romania a inlesnit accesul SUA la Marea Neagra. N-am sa intru prea mult in detalii, insa orice sula in coasta Rusiei e mana cereasca pentru americani.
Si nu in ultimul rand cred c-a contat foarte mult modul in care s-a discutat. Mi-e greu sa cred ca Iohannis s-a dus acolo extrem de serviabil pentru ca nu e genul de om care sa inceapa sa pupe in cur de indata ce deschide usa. Totusi cred ca cel mai probabil discutia dintre cei doi s-a purtat pe un ton responsabil, prudent si respectuos fara arogante si pretentii de superioritate precum cele afisate de lideri precum madam Merkel, iar lucrul asta conteaza foarte mult intr-o relatie de parteneriat. Daca mai punem la socoteala faptul ca dupa Theresa May, Klaus Iohannis e singurul lider european capabil sa vorbeasca fluent in limba engleza fara sa-si enerveze interlocutorul cu pauze dese si expresii stalcite si agramate atunci e logic de ce Trump a optat pe o conferinta de presa comuna. Pana la urma Klaus asa mut cum e el avea capacitatea sa-i inteleaga si sa le vorbeasca cat se poate de coerent jurnalistilor prezenti.
In alta ordine de idei, anti-coruptia e un subiect secundar, dar destul de important pentru SUA si de asta a fost pe agenda de discutii. SUA nu poate sa riste un regim fidel intr-un fel sau altul Orientului in Romania pentru ca un astfel de regim, chiar si in parteneriat NATO ar priva SUA de unul din singurii parteneri loiali.
Stiu ca intalnirea asta dintre Trump si Iohannis a dat un semnal de: "Make Romania Great Again!" si e bine ca s-a ajuns aici pentru ca poate in felul asta reusim sa recastigam respectul vecinilor din Europa centrala si de vest.
