Despre ingrijorarea Europei si a ambasadelor

De vreo doua zile a aparut subiectul asta cu Junker si gasca lui care sunt ingrijorati de situatia din Romania. Apoi a mai aparut o chestie privind ingrijorarea exprimata de ambasadele diverselor tari cu care Romania are relatii comerciale ceea ce e un lucru distinct in opinia mea.

Dar sa le luam pe rand.

Dupa ultimul val de integrare prin care s-au bagat cam cu japca in UE vreo 10 tari si a culminat cu intrarea Romaniei si a Bulgariei, intreaga uniune a intrat intr-o oarecare criza.

Un factor determinant pentru criza asta a fost intr-adevar si criza economica mondiala, insa treaba asta s-a intamplat de altfel in contextul in care UE a absorbit o serie de tari ce nu erau pregatite sa fie in uniune si care trebuiau sa faca o serie de reforme structurale cu mult inainte sa devina tari membre cu drepturi depline.

Oamenii care trageau sforile in UE pe atunci n-au prea tinut cont de asta fiindca erau suficiente corporatii ce faceau lobby (profitabil pentru politicieni) pentru deschiderea uniunii spre noi piete (cand vorbesc de piata ma refer si la forta de munca ieftina si la productie si mai ieftina). E mai avantajos sa produci in UE cu sclavi din Romania decat sa produci prin Turcia sau Bangladesh.

Ori momentul ala in care au intrat atatea tari nepregatite in UE a fost de altfel si primul pas spre Brexit si a cauzat pe parcursul anilor fundamentarea si consolidarea curentului eurosceptic.

Primul efect al euroscepticismului a fost faptul ca unii membri s-au decis sa fie mai egali decat ceilalti, fara ca cineva sa aiba curajul sa-si asume vreodata faptul ca Grecia a trecut la euro cu actele contabile falsificate ca sa dea cifrele sau ca aderarea Romaniei a fost facuta de un corupt ce avea in propriul guvern o pepiniera de viitori mari corupti.

Si de atunci liderii europeni sunt vesnic ingrijorati. Indiferent ce se intampla intr-un stat membru ei ies frumos la pupitru si spun ca sunt ingrijorati si urmaresc cu atentie situatia.

De mai bine de 10 ani UE se naruie putin cate putin in jurul lor si ei sunt doar ingrijorati. N-are rost sa mai divaghez pe subiect, insa din ingrijorarea asta a lor e cat se poate de clar ca oamenii n-au solutii, sunt niste incompetenti peste medie care tin cu dintii de functie pana la ultima strigare.

Revenind la ambasadele care s-au declarat intr-un fel sau altul in povestea asta e oportun sa ne asumam faptul ca niciuneia dintre ele nu-i pasa cat de rau traieste romanul daca scapa coruptii. E alta miza in joc.

Aia 2% pentru Aparare despre care s-a facut atata tevatura nu au legatura directa cu faptul ca Putin o sa ne invadeze curand ci cu faptul ca Romania s-a angajat sa protejeze frontiera estica a NATO si n-are cum sa faca asta fara a dispune de armament pe masura. Ori aia 2% se cheltuiesc in mare parte pe armament achizitionat de pe la firme ce provin din tarile ale caror ambasade s-au sesizat.

In 2016 Romania a fost singurul stat din NATO care si-a indeplinit angajamentul privind cheltuielile militare si nici macar 10% din banii respectivi nu s-au dus in conturile unor producatori din tara.

Cam asta-i treaba cu ingrijorarea altora privind soarta Romaniei. Am intrat in UE si NATO in primul rand ca un client, dincolo de considerente geopolitice.

P.S. Daca UE dadea doi bani pe Romania atunci impunea pentru europarlamentari niste minime criterii de integritate care sa evite prezenta unor smenari precum Becali, extremisti precum Vadim, corupti precum Adrian Severin, analfabete precum Grapini sau demagogi precum Mircea Diaconu.

Simplul fapt c-au permis ascensiunea unor astfel de personaje pe scena politica comunitara dovedeste cat de indiferenti sunt ei de fapt la gradul de degradare al clasei politice din Romania.

Despre ingrijorarea Europei si a ambasadelor

Lasă un răspuns