N-am sa scriu nimic despre felul in care si-a construit Oprea „imperiul” politic si nici despre nesimtirea pe care a putut s-o afiseze in diverse ipostaze. Au scris altii pe tema asta si e redundant sa mai scriu si eu.
Insa vreau sa scriu putin despre cum lacomia il poate trage la fund pe Oprea mai ceva decat abuzul in serviciu. Sunt sigur ca in Romania, si nu numai, fiecare politician ajuns pe o functie si-a folosit functia respectiva pentru a obtine foloase personale, la fel cum sunt sigur si ca orice functionar public din Romania, si nu numai, s-a folosit cel putin odata de dotarile institutiei in care lucreaza pentru uz personal.
Desigur, atunci cand un angajat dintr-o institutie isi scoate la imprimanta o foaie, paguba nu poate parea chiar asa de mare, insa cand toti angajatii fac lucrul asta impactul financiar creste si se extrapoleaza. Cam la fel e povestea si in cazul politicienilor, pentru ca daca fiecare dintre ei inregistreaza pe decontul institutiei un bon de benzina pentru o deplasare in scop personal, paguba produsa la bugetul de stat e mult mai mare.
Si problema cea mai acuta nu e coala de hartie si nici bonul de benzina ci falsul sentiment de siguranta pe care ti-l confera functia. Pana la urma aparent cu cat e functia mai mare cu atat exista preconceptia ca poti sa folosesti mai multi bani ai institutiei in scopuri personale pentru ca scaunul nu se poate clatina.
Pana la urma Oprea n-a inventat smecheria, pentru ca cu mult inainte ca Oprea sa-si ia Audi A8 din banii statului, primarul din Avrig isi inchiria Audi-ul A8 (masina personala) catre Primaria Avrig si pe langa faptul ca isi intretinea masina din banii primariei desi o folosea si in scopuri personale si-a mai angajat si cumnatul ca sofer (pentru ca el uitase sa-si conduca propria masina) si i-a platit salar tot din banii primariei. Si inaintea lor au fost altii si altii care au procedat similar.
Doar ca problema celor care recurg la astfel de tertipuri e rutina. Pana la urma, sentimentul de putere si siguranta conferit de functie face ca smenul sa devina ceva de rutina, iar rutina e un factor ce duce la greseli. In fond totul se rezuma la un factor psihologic care ne predispune pe toti la greseli. Ii cunoasteti pe sportivii care pentru o buna perioada de timp inving orice adversar care le iasa in cale si ajung sa piarda rusinos in fata unuia clasat pe ultimele locuri? Sau pe spargatorii de banci ce sunt convinsi c-au gasit metoda infailibila, dar care pica in cazul celei mai banale spargeri? Ei bine e vorba de rutina si de faptul ca rutina ne face vulnerabili si previzibili. De fapt un studiu realizat in urma cu cativa ani a si confirmat faptul asta, dupa ce a dovedit ca soferii conduc mult mai relaxati si au risc mai mare sa provoace un accident rutier tocmai pe drumul pe care-l fac zilnic.
Ma indoiesc de faptul ca Oprea n-are jacuzzi si acasa sau de faptul ca dintre toate smenurile pe care le-a facut si toata influenta pe care o are nu a putut sa fructifice instalarea „gratis” a unui jacuzzi la birou, sau ca n-a putut sa obtina sub forma de „donatie” un autoturism de lux pentru institutie, insa rutina smenurilor l-a facut sa se creada de neatins. Problema e ca dupa ce s-a trezit anchetat pentru un eveniment nefericit ce avea drept obiect abuzul in serviciu, pozitia si influenta lui Oprea a inceput sa se clatine si lucrul asta i-a motivat pe toti cei care aveau niste polite de platit sa-i sape la temelie si sa-i caute toate scheletele din dulap.
Sunt sigur ca Oprea n-o sa faca puscarie pentru c-a murit un om din coloana lui oficiala pentru ca din punct de vedere legal si procedural responsabilitatea maxima pentru coloana oficiala se rasfrange asupra celui care aproba utilizarea ei si nu a celui care o solicita si o utilizeaza abuziv. Insa sunt sigur ca Oprea poate sa faca puscarie pentru ca s-a lacomit in povestea asta si a facut greseli pe care nu le mai poate ascunde sau repara in vreun fel.
Ca Oprea sunt multi in Romania, mult mai multi care orbiti de lacomie nu inteleg un singur lucru pe care l-ar intelege si un copil de 5 ani. Peste tot in lumea asta se corup politicieni si institutii. Diferenta e ca in tarile cu o oarecare dezvoltare se corupe institutia in sine prin sponsorizari si donatii inregistrate legal. Am avut si noi la Avrig o situatie dinasta, insa sunt destul de rare cazurile pentru ca in Romania seful unei institutii, orbit de orgolii si lacomie si suficient de sigur pe influenta lui, vrea ca el sa acapareze toata spaga indiferent de forma ei, nu s-o imparta cu ceilalti functionari si nici s-o foloseasca partial in interesul public. Ce nu inteleg astfel de oamenii e ca spre deosebire de institutii care rezista anilor, mandatele sefilor sunt efemere, la fel ca si gloria unui sportiv sau maiestria unui spargator de banci, iar efemeritatea aduce cu sine si vulnerabilitati.
Cati razboinici n-au supravietuit de-a lungul istoriei unora dintre cele mai aprige batalii si-au pierit de la o banala raceala?
