In ziua alegerilor imi exprimam nemultumirea asupra faptului ca n-am unde vota fiindca din diverse motive organizatorii alegerilor n-au pus urne si la noi in insula desi in urma cu 2 ani cand vroiau sa-l dam jos pe Basescu au pus si la fiecare scrutin trecut aici au existat urne. Probabil ca felul in care s-a votat de-a lungul timpului i-a descurajat.
Un prieten a sarit repede sa-mi comenteze pe Facebook la postare argumentand faptul ca din moment ce sunt aici de ce ma mai plang mai ales daca tinem cont ca cei ramas in tara duc de fapt greul si platesc impozitele sugerand faptul ca cei de acolo platesc si pentru noi. Am incercat sa-i explic respectivului in cauza ca atat timp cat am ramas cetatean si cat am inca pe nume ceva in Romania am obligativitatea sa platesc impozite si evident si dreptul la vot si ca pe mine ma deranjeaza faptul ca s-a incercat marginalizarea acestui drept pentru multi dintre noi punandu-se urne doar acolo unde electoratul era favorabil conjuncturii politice. Ba mai mult am incercat sa-l lamuresc pe om ca majoritatea celor care muncesc in afara tarii trimit banii in tara. Legal, ilegal oamenii astia contribuie activ la PIB-ul tarii chiar daca nu lucreaza in tara prin simplul fapt ca trimit bani famililor din tara, cumpara proprietati sau construiesc case in tara. In 2007 din cifrele publicate apropo de banii declarati care au intrat in tara din diaspora Romania a primit aproximativ 10 miliarde de euro, adica jumate din cat a trebuit sa imprumute in 2009 guvernul Boc de la FMI si CE sau daca vreit o patrime din bugetul pe care l-a tocat Lenuta Udrea in acelasi an la turism. Astfel nu pot decat sa concluzionez ca banii capsunarilor sunt buni ca au si ei serie si e bine ca trimit atat de multi in tara, chiar daca unii fura, tepuiesc sau se prostitueaza ca sa faca asta. Dar cand vine vorba ca oamenii astia sa aiba niste drepturi egale ca si cei ramasi acasa intervine o problema si anume prejudecata ca romanii plecati afara o duc bine, la ce le mai trebuie lor drepturi?
O a doua mentalitate e aceea de care scriam intr-un articol anterior si asupra caruia, dupa reactile aparute pe Facebook pe marginea unui subiect de actualitate am auzit o expresie de genul „nu zic ca n-a facut ilegalitati, dar totusi a fost un om bun”. Carevasazica si ce daca omul in cauza e corupt, ce daca a tepuit ca sa ajunga unul dintre cei mai bogati romani? Ce daca a furat painea de la gura saracilor? Trebuie sa-i facem statuie ca pe langa asta si-a facut si el meseria sau a facut 2-3 fapte bune care teoretic ii spala toate pacatele. Ba mai mult spunem ca noi nu judecam pe nimeni in timp ce adoptand o pozitie subiectiva ii oferim deja subiectului judecata morala si decidem ca faptele bune primeaza peste cele rele, iar oricine incearca sa le puna in balanta si indeamna la o moderare in opinii publice devine inamicul nostru. Totusi nu oferim acelasi tratament omului de rand, saracului care poate fura de pe camp ceva legume sa puna familiei pe masa fiindca in el vedem doar faptele rele nu si intentia umana.
Si uite de aceea populatia nu intelege de ce Basescu gratiaza o mama cu 5 copii si nu pe Becali sau pe Gica Popescu, la fel cum nu intelege nici de ce multi inca il prefera pe Basescu. Stiu vor sari multi sa spuna ca sunt basist, dar cand vine vorba de principii morale il prefer pe Basescu unuia ce militeaza pentru eliberarea marilor infractori din puscarii. Nu au ajuns mari infractori fiindca n-au avut ce pune familiei pe masa ci fiindca au fost lacomi, iar daca au facut o serie de fapte bune a fost fiindca aveau nevoie de ceva sa le spele imaginea. Dupa primul milion de euro se puteau opri bine mersi ca nu mananca cu 7 guri. Dar, nu s-au oprit si daca au furat si pe al doilea milion de euro au facut-o pe spatele vostru al tuturor. Serviciile prost platite, lipsa conditilor sau a infrastructurii nu e cauzata de amaratul ala de fura de pe camp 3 morcovi si o salata ci de ala care a furat cateva milioane bune de euro si a dat si el ceva bani la saraci cu televiziunile dupa el. Probabil ca ideea vehiculata dupa revolutie „sa mintim poporul cu televizorul” inca e de actualitate daca dupa 25 de ani mentalitatile astea persista si nimeni nu se opreste sa gandeasca profund si sa puna in cumpana ambele versiuni ale povestii.
Dincolo de asta ramane cum am stabilit. Dormi linistita draga Romanie ca speranta oricum moare ultima, si inaintea ei or sa-ti moara batranii ca n-au bani de pastile, cei ce muncesc peste puterile lor pe 8 milioane fiindca munca fara limite duce implicit la degradare fizica, iar spitalele sunt cum sunt si tinerii fiindca sunt crescuti intr-un climat moral toxic si recurc la teribilisme.
Romania mea e asta:
Romania celor cu mentalitatile de mai sus nu prea e aceeasi…