Despre banii truditi in strainatate si pierduti in Romania

Constat ca povestea banilor castigati in strainatate si pierduti in Romania a ajuns deja un cliseu pentru societatea romaneasca.

Citeam ieri un articol in care se relata succint povestea unui roman ce a muncit ani la randul in Spania si cu banii castigati si-a deschis o afacere in Romania care e in pragul falimentului si m-am gandit la cat de comuna e situatia asta.

Tocmai de aceea m-am decis sa punctez o serie de aspecte privind munca in strainatate si investitia proasta a banilor pentru ca 9 din 10 romani investesc prost banii pe care-i castiga in afara tarii:

• Cel putin 1/3 din romanii care lucreaza in afara tarii o fac pentru a plati creditul unor locuinte pe care nu si le puteau permite, dar pe care le-au achizitionat datorita unui orgoliu bolnav tipic est-europenilor. Discutia pe subiect e mult mai ampla si poate-am sa revin asupra ei intr-un alt context.
• Alti 1/3 dintre romanii plecati in strainatate au plecat cu intentia de a castiga mai bine si a-si ajuta familia, iar cand au dat de bani s-au trezit ca n-au altceva mai bun de facut cu ei decat sa-si faca case in Romania, prin localitati unde nu exista niciun fel de utilitati si nicio intentie a autoritatilor de a le implementa curand. La fel ca si in exemplul anterior, megalomania asta e specifica est-europenilor si o exemplificare a ei se regaseste pe siteul Mandrie & Beton.
• Cei 1/3 ramasi se impart la randul lor in alte sub-categorii care indirect se intersecteaza uneori si cu exemplele date mai sus si pe care am sa incerc sa le exemplific in parte:
  1. In primul rand, exista o serie de oameni care au plecat din tara pentru binele familiei si au sfarsit prin a o distruge. Cred ca fiecare dintre noi cunoaste cazul vreunei familii in care a plecat sotul sau sotia la munca in strainatate si distanta, gelozia, lipsurile si frustrarile au dus la destramarea familiei. Si aici, oricat ne-ar deranja adevarul, declaratia lui Ioan Rus cu copilul vagabond si nevasta curva se aplica.
  2. Apoi exista o serie de oameni ce au plecat din tara cu gandul de a castiga bani si experienta si mai apoi pentru a reveni in tara sa-si deschida o afacere „profitabila”. De cele mai multe ori oamenii care gandesc asa sunt persoane ce au lucrat toata viata angajati si care n-au avut contact direct cu climatul economico-fiscal din Romania. Ori acesti oameni pleaca sa lucreze si sa invete „business” din strainatate fara sa inteleaga faptul ca in Romania economia este una de gherila nu de piata si ca orice sector al economiei e intoxicat de intermediari si de samsari care incearca si chiar reusesc sa se imbogateasca pe spatele micilor intreprinzatori, fortandu-i pe acestia sa mearga cu preturi de dumping. Dincolo de investitia initiala si munca necesara, orice aspirant la rolul de liber profesionist sau antreprenor trebuie sa ia in calcul si aspecte precum fiscalitate, cota de piata, forta de munca, utilitati, integritatea afacerii si nu in ultimul rand logistica. Faptul ca ai privilegiul de a lucra intr-o tara straina nu-ti confera know-how-ul pentru a porni si mentine o afacere profitabila in Romania. De fapt cred cu tarie ca doar cei care au avut o afacere in Romania inainte de a pleca sa lucreze in strainatate pot sa revina in tara si sa puna bazele unei afaceri profitabile. Restul sunt sortiti esecului, asemeni exemplului dat mai sus.
  3. Ultima categorie de oameni e aceea a celor care au plecat din Romania singuri sau cu toata familia fara a avea intentia de a se intoarce sau de a face vreun fel de investitie in Romania. Procentual, oamenii astia sunt in opinia mea cei mai castigati, pentru ca in loc sa investeasca banii in Romania, unde risca sa-i piarda intr-un fel sau altul, aleg sa investeasca banii castigati in tara de adoptie, unde climatul economico-fiscal si lipsa samsarilor de orice fel face ca riscul unei investitii sa fie minim. Cunosc cativa romani cu afaceri profitabile in afara tarii si cunosc si cativa romani care si-au cumparat case, chiar si pe credit in afara tarii in loc sa-si cumpere in tara.

Pana la urma, sa ai speranta ca poti sa te imbogatesti muncind cinstit sau sa traiesti decent intr-o tara in care drepturile garantate de constitutie au devenit niste privilegii conditionate de spaga e cel putin prostesc, ca sa nu spun altfel.