De la socialism la anarhie

Pentru cei care nu stiu ce inseamna socialismul si care nu prea pot sa faca diferenta intre socialism si capitalism/liberalism am sa incerc sa lamuresc cum sta treaba folosind o simpla comparatie.

Socialismul spune ca toti oamenii ar trebui sa aiba dreptul la o viata decenta ce presupune ca toti ar trebui sa aiba dreptul neconditionat de a detine o locuinta si dreptul la o hrana suficienta si calitativa pe cand capitalismul spune ca daca nu muncesti atunci n-ai voie sa mananci si ar trebui sa dormi pe strada. Stiu, suna cinic, dar fix asa as rezuma eu comparatia dintre cele doua doctrine. O fac in linii mari desigur pentru ca mai exista si alte aspecte legate de sanatate, educatie si venituri (printre altele) pe care am ales sa le las deoparte din moment ce nu sunt cu nimic mai relevante in discutie.

In ziua de azi niciuna dintre cele doua doctrine nu mai e posibila in stadiul sau pur decat sub forma unor concepte extremiste si opresive pentru anumite categorii de oameni. Asa ca ceea ce numim acum neo-liberalism nu e decat o pozitie centrista ce imbina capitalismul cu socialismul intr-un sistem ce deocamdata a conferit un nivel mult mai mare de libertate, pace si stabilitate decat cele care l-au precedat.

Numai ca sistemul asta politic ce imbina ambele doctrine e la ani lumina de ideea de perfectiune si astfel a ajuns sa duca la o serie de situatii paradoxale pentru ca ideile socialiste integrate si legiferate au ajuns sa provoace anarhie.

In tarile vestice, dreptul la o locuinta e garantat prin constitutie in urma unui compromis dintre dreapta si stanga politica, iar treaba asta a vulnerabilizat ireversibil dreptul la proprietate.

Aproape ca nu trece saptamana fara sa apara cateva cazuri de uzurpare de proprietate in urma carora proprietarul nu doar ca nu mai are dreptul sa intre in propria lui casa pana nu are o instanta judecatoreasca ci e obligat sa le plateasca uzurpatorilor facturile la utilitati pentru ca altfel acestia il pot acuza ca nu le garanteaza dreptul la o viata demna pe perioada “sederii” lor. In acelasi timp proprietarul n-are niciun drept sa mai intre in locuinta, nici macar pentru a-si recupera lucrurile personale.

In Spania a ajuns oamenilor sa le fie frica sa plece in vacante si sa-si lase casele nesupravegheate fiindca orice intrus care patrunde in casa si schimba broasca devine “stapan” pe casa respectiva pana cand o sentinta judecatoreasca decide evacuarea sa. Astfel de procese pot sa dureze chiar si doi-trei ani, iar daca respectivul uzurpator poate sa faca dovada ca nu-si permite o locuinta nu doar ca scapa fara sa faca o zi de puscarie sau sa plateasca vreo amenda considerabila si daune (oricum n-ar avea de unde sa plateasca) ci mai primeste si prioritate pentru acordarea unei locuinte sociale gratis.

La inceput problema asta n-a deranjat extrem de mult fiindca lichelele ocupau doar case detinute de banci in urma unor diverse reposedari, insa in anii ce au urmat crizei financiare fenomenul s-a intensificat si uzurparea de proprietate s-a propagat ca un cancer afectand oameni din toate categoriile sociale. Desigur lucrul asta nu era posibil fara aparitia unor partide si organizatii care sa propage in spatiul public o serie de populisme instigand la un fel de lupta de clasa ce presupune uzurparea proprietatii private a bogatilor facand astfel ca idiotii care nu sunt in stare sa discearna intre bogati (banci) si saraci (oameni de rand, pensionari, familii) sa faca victime colaterale peste tot.

Intr-un mod ironic si paradoxal deopotriva, capitalismul care la baza garanteaza si protejeaza proprietatea privata a ajuns ca in numele socialismului sa convietuiasca cu anarhia si sa vulnerabilizeze proprietatea privata mai flagant decat au facut-o vreodata regimurile totalitare.

De la socialism la anarhie

Lasă un răspuns