Ce se intampla de fapt in Catalunia

Probabil ca ati aflat deja ca in ultima perioada prin Catalunia a crescut nivelul de tensiune intre cei care vor sa faca din Catalunia o republica independenta si cei care vor sa previna lucrul asta.

Totusi, pentru ca in afara granitelor Spaniei nu pare nimeni sa acorde prea multa importanta subiectului m-am hotarat sa asez pe hartie niste randuri care sa clarifice oarecum situatia.

Spania e un conglomerat de identitati etnice, culturale si lingvistice adeseori cu discrepante majore intre ele, iar astfel de discrepante duc adeseori la tensiuni in contextul in care tara trece prin situatii de criza.

Spaniolii, indiferent de origine sunt de regula un popor ospitalier, la propriu nu doar la nivel declarativ cum sunt de obicei romanii si astfel nivelul de tensiune si repulsie fata de cei care nu impartasesc aceeasi identitate ar trebui sa fie mimim si in definitiv chiar e minim.

Atata doar ca o serie de politicieni cu o agenda proprie si cu diverse opinii totalitariste reusesc uneori sa manipuleze si sa acapareze atentia publica in asa fel incat sa obtina treptat suficienta putere incat sa-si impuna agenda.

Cam acelasi lucru se intampla si in Catalunia unde un grup, pe care eu l-as numi de impostori, se foloseste de patima nationalismului pentru a obtine o separatie unilaterala a Cataluniei de Spania.

De ce spun lucrul asta? Ei bine in urma unei conjuncturi electorale nefericite, un astfel de grup a ajuns la guvernare si aici in arhipelagul Balear si prioritatea lor a fost sa impuna utilizarea in spatiul public doar a uneia dintre cele doua limbi oficiale, in detrimentul celor care nu stapanesc limba respectiva. Astfel s-a ajuns in situatia in care in urma exodului creierelor sau a lipsei de medici care sa vorbeasca limba impusa, spitalele s-au trezit de pe un an pe altul fara personal de specialitate, iar medici care in trecut au lucrat ca sezonieri s-au trezit brusc fara sa poata sa se mai angajeze pentru ca nu vorbesc limba impusa, dar o vorbesc la perfectie pe a doua oficiala, care de fapt din punct de vedere legal e oficializata la nivel national.

In mod normal, intr-o democratie sanatoasa ar trebui sa primeze limba oficializata la nivel national, iar cea oficializata la nivel local sa fie doar facultativa. Desigur lucrul asta se agraveaza in contextul in care in zone precum Ibiza doar 7% din populatie mai vorbeste limba impusa prin lege in sistemul public.

Asta e, desigur, un aspect minor, dar demn de mentionat in contextul actual si am facut paranteza asta pentru a lamuri putin de ce ii consider impostori pe cei care recurg la astfel de masuri si discursuri din moment ce tot ceea ce fac ei e in favoarea minoritatii si in detrimentul majoritatii.

Sa revenim la Catalunia, pentru ca despre ea e vorba. In urma cu vreo cativa ani s-a fortat un referendum de auto-determinare ce a fost interzis de catre Tribunalul Constitutional pentru ca incalca articolul din constitutia Spaniei ce definea statul spaniol ca unitar si indivizibil (la fel ca orice stat democratic de altfel).

Totusi, politicienii de atunci nu s-au lasat si au organizat, din bani publici desigur, un sondaj consultativ ce s-a soldat cu o participare destul de mica si cu un esec pentru ca majoritatea celor care au votat s-au pronuntat impotriva unui proces de secesiune.

Dupa cum era de asteptat, politicienii cu agenda extremista n-au renuntat la visul lor si au continuat demersurile pentru a putea promulga o declaratie unilaterala de secesiune si pentru a organiza un referendum local.

Perseverenta acestora a provocat un mic exod pentru ca foarte multe firme, mai ales cele detinute de imigranti, au ales sa-si relocheze sediul in alte zone unde nu exista astfel de patimi extremiste, iar exodul asta, chiar daca aproape imperceptibil pentru omul de rand, a subrezit putin economia ce teoretic trebuia sa fie in plin proces de recuperare.

Oamenii afectati direct de astfel de factori, precum si cei care au inteles ca o Catalunie independenta nu doar ca o sa fie izolata din toate punctele de vedere la fel ca si Kosovo atat timp cat nu are recunoastere internationala deplina ci si o sa fie nevoita s-o ia practic de la zero cu bani pe care nu-i are si care nu exista in conturi pentru ca sunt in cele ale tarii mama, au inceput sa se dezica de politicienii rau intentionati, iar drept dovada sta faptul ca la sarbatoarea identitara ce a avut loc pe 11 septembrie s-au prezentat sub 500000 de persoane (conform cifrelor vehiculate de presa) pe cand inainte de referendumul consultativ ce a avut loc in urma cu cativa ani se prezentasera vreo 2 milioane de persoane.

Nu neg in niciun caz legitimitatea si identitatea catalanilor, insa nu pot sa nu iau in calcul si frauda morala la care acestia sunt supusi de niste politicieni de extrema stanga cu veleitati totalitariste.

E cunoscut faptul ca jumatate din catalani isi au domiciliul in afara granitelor Cataluniei pentru simplul fapt ca s-au mutat cu locul de munca, cu familia etc. Ori respectivii sunt in imposibilitatea de a decide soarta propriului neam atat timp cat referendumul de auto-determinare se organizeaza doar local. Ca sa va faceti o idee, aceeasi situatie s-ar putea aplica si in cazul in care printr-o conjunctura oarecare Moldova si-ar cere independenta de Romania si ar organiza referendum doar in satele si orasele ce compun Moldova, lasandu-i pe dinafara pe milioanele de moldoveni ce locuiesc si muncesc prin restul tarii sau de ce nu prin Italia.

Politicienii care incearca sa organizeze un astfel de referendum invoca conceptul de democratie, insa democratia, asa cum e ea definita in constitutia Spaniei si a oricarei alte tari democratice, presupune ca orice referendum de secesiune sa fie organizat pe intreg teritoriul tarii pentru a permite tuturor cetatenilor tarii sa decida in ceea ce priveste un astfel de demers.

Desigur, un astfel de referendum national e de neconceput pentru politicienii rau intentionati pentru ca o respectare a principiului democratic inseamna din start un esec al totalitarismului. Asa ca singura solutie viabila e cea a organizarii unui referendum local si a unei declaratii unilaterale de independenta, declaratie ce daca ar avea un minim de legitimitate i-ar transforma pe spaniolii din Catalunia in straini in propria tara.

Intre felul in care vrea acest grup de politicieni sa provoace independenta Cataluniei si modul in care Putin a smuls estul Ucrainei nu e absolut nicio diferenta de concept. Difera cel mult mijloacele, in rest scopul e acelasi si se bazeaza pe aceleasi principii machiavelice.

Ce se intampla de fapt in Catalunia

2
Lasă un răspuns

1 Comment threads
1 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
2 Comment authors
newest oldest most voted

Am vrut de vreo doua ori sa scriu eu cate ceva, dar am zis sa nu ma bag daca sunt departe si nu cunosc realitatea exacta din teren. 😛