Zilele astea am citit doua stiri relationate cu cenzura online, una despre Great Firewall of China (GFC) si metodele de cenzura aplicate de chinezi si alta despre presupusul ajutor oferit de hackeri rusi pentru clonarea paginilor destinate referendumului catalan, iar in urma lor mi-am dat seama cat de inutila si irelevanta a devenit cenzura si mai ales tentativele de cenzura online.
Chinezii de exemplu se chinuie din greu sa blocheze continutul, iar cei care vor sa evite blocada folosesc mereu servicii de peste ocean si de fiecare data cand sunt „identificati” si blocati de GFC se apuca si-si schimba IP-ul ca sa faca din nou continutul disponibil. Nici interzicerea VPN-ului nu o sa rezolve problema asta din moment ce traficul se poate masca chiar si prin solicitari de ICMP, iar anumite sisteme de comunicatie self-hosted sunt capabile sa depaseasca orice filtru atat timp cat cei care le folosesc stiu bine ce si cum trebuie sa faca.
Al doilea articol, chiar daca e pur speculativ, ia in calcul un aspect foarte important in aceasta ecuatie si anume acela ca cenzura de orice natura are limite geografice, politice si tehnice. Politia spaniola s-a chinuit sa blocheze paginile asociate cu referendumul catalan recurgand la metode de hijack pe DNS (impus furnizorilor de internet locali prin mandat) acolo unde nu s-a putut obtine un mandat international pentru suspendarea paginii de catre furnizorul de hosting web si cu toate astea clone au continuat sa apara mai ales daca tinem cont ca o serie de hactivisti locali au preluat initiativa si au clonat siteul in mod voluntar (chiar si cu riscul de a ajunge la parnaie pentru ca nu si-au luat nicio masura de precautie si au lasat multe dovezi care i-ar putea incrimina).
Privind de afara si avand un minim de experienta in domeniu, imi dau seama ca asist la o lupta a orbilor care orbecaie haotic intr-o camera luminata puternic in timp ce incearca sa-si loveasca de moarte adversarul. Chiar daca au fost sau nu ajutati de rusi, catalanii au dat lovitura de gratie tentativelor de cenzura atunci cand le-a clonat Wikileaks websiteul.
De fapt daca stau bine sa ma gandesc, cazul Wikileaks de acum 6 ani, impreuna cu cazul ThePirateBay ar trebui sa le dea de gandit celor care cred ca haituind o serie de indivizi pot sa inchida siteuri web si sa puna leucoplast pe gura Internetului.
Pana si in cadrul unor regimuri dictatoriale de-a dreptul criminale, libera exprimare (de orice natura) a supravietuit in cercuri restranse, iar treaba asta ar trebui sa-i faca pe cei care guverneaza sa inteleaga odata pentru totdeauna faptul ca dreptul la libera exprimare e o chestie intiparita in ADN-ul uman si ca metodele vechi de cenzura, aplicate la epoca in care traim, sunt doar o irosire a resurselor disponibile pentru ca informatia o sa ajunga mai departe intr-un fel sau altul, iar Internetul ofera suficiente parghii pentru a facilita acest lucru.
