Nu m-au pasionat niciodata evenimente de genul Webstock pentru ca nu vad rostul unui eveniment cu public unde un grup de alesi urca pe scena si-si aroga misiunea de a le da lectii celorlalti.
Sa nu ma intelegeti gresit, particip la evenimente cu mare interes si urmeaza sa particip zilele astea la unul destul de important pentru cariera pe care am ales-o, insa imi provoaca o oarecare repulsie evenimentele astea unde unii fara niciun fel de certificare si de multe ori fara niciun fel de legitimitate merg sa-i invete pe ceilalti cum se face treaba si sa-si dea premii unii altora sub privirile pline de invidie ale unora care n-au avut altceva mai bun de facut pe acasa.
Nu zic ca toti cei care au luat cuvantul sunt in aceeasi oala, dar ca si in cazul conferintelor de dezvoltare personala, e suficient sa-l urci pe unul dinasta care n-are ce cauta pe o astfel de scena ca sa le strici reputatia si celorlalti.
Anyway, divaghez. Citeam pe la Alex despre faptul ca Andreea a fost una dintre persoanele care au luat cuvantul pe acolo si am intrat si eu sa vad ce a mai scris pe blog pentru ca nu am gasit suficiente articole de interes pe siteul ei ultima data cand l-am vizitat incat sa merite s-o adaug in feed.
Odata intrat pe site m-am lovit de treaba asta:
Doua layere peste site, unul cu notificarile pulii pe care doar cine n-are de lucru le activeaza si alta cu iframe-ul de Facebook pentru ca un vizitator fix de asta are nevoie, sa dea doua clickuri ca sa ajunga la continut.
Oricine stapaneste bine logica elementara intelege faptul ca unul care-ti intra pe site pentru prima data o face pentru continut si abia dupa ce consuma continutul ala decide daca merita sau nu sa-ti dea like pe Facebook, sa te puna in feed sau sa-ti dea follow pe vreundeva.
Ori majoritatea care inteleg lucrul asta or sa faca fix ce-am facut si eu, adica or sa inchida tab-ul si-or sa-si vada de treaba pe siteuri unde ca sa accesezi continutul nu esti agasat de notificari inutile.