A venit vremea să tragem linie nu?

Din când în când e musai să tragem linie și să ne uităm în urmă.

Să evaluam și să analizăm perioadele ce au trecut, iar în baza evaluării să tragem concluzii și să stabilim strategia pentru viitor.

Nu prea cred în rezoluții și nici nu cred în schimbări de paradigmă atât timp cât nu există un fond clar și concret.

Astea fiind zise, în loc de rezoluții am să încerc să fac un scurt bilanț al anului ce s-a încheiat.

Dacă m-ar ruga cineva să rezum anul ăsta într-un cuvant probabil că aș spune WOW! pentru că a fost un an WOW.

Am avut câțiva ani în care totul a fost stabil și m-am aflat într-o zonă de confort, falsă, desigur.

Eram conștient că nu o să țină la nesfârșit si că n-ar trebui să țină la nesfârșit așa că în vara lui 2018 am acceptat să mă bag în niște proiecte noi ca să mai schimb și eu aerul.

Chiar și așa, anul 2019 a început tot cu un fel de rutină.

Orice început de an e de regulă monoton.

Puteau și ăștia să pună schimbarea pe timpul verii ca să pară ceva mai plăcut.

În fine…

Una din problemele acestui an au fost bătrânețile.

Noi oamenii suntem destul de fragili, dar nu constatăm și nu conștientizăm treaba asta decât destul de târziu.

Așa se face că am călcat prin cabinete de medici și săli de operație mai des decât de obicei și am avut parte de trei intervenții chirurgicale în două săptămâni (dacă e să punem la socoteală și implanturile dentare).

Întâi am început cu aciditatea stomacală cu care am tras cel puțin un an.

Dieta și tratamentele au fost aproape inutile și doar au ameliorat fără să aibă capacitatea să și vindece.

Endoscopia din toamna lui 2018 a confirmat faptul că e de natură psihică și că ciorbele de rădăcini și pastilele n-or să poată face mare lucru.

Mai multă disciplină psihică, mai multă odihnă și mai puțină muncă întensă au reprezentat soluția în acest caz.

Bine, toate astea complementate cu pastile și ceai de ghimbir.

Pe urmă a urmat operația la ochi, a doua în mai puțin de zece ani.

A fost destul de riscantă, dar recuperarea n-a fost atât de nasoală precum anticipam și a doua zi am putut deschide ochiul ca să lucrez vreo 3 ore.

Încă nu-i musai să port ochelari și măcar cu ocazia asta am aflat și de la ce mi s-a tras toată treaba asta.

Apoi a urmat extirparea unei alunițe, la trei zile după operația de la ochi.

Nici asta n-a fost nasoală pe moment.

S-a făcut cu anestezie locală și am fugit de la doctor direct la o ședință.

Mai nasol a fost când pe la jumătatea ședinței s-a dus anestezia și au început să usture cusăturile.

Nu vreau să par vreo soacră, dar dacă vă expuneți mult și des la soare e bine să folosiți cremă solară, să evitați expunerea directă și îndelungată și să dați anual pe la dermatolog.

Alunițele astea cu risc de tumoră sunt practic inofensive dacă sunt identificate și scoase la timp, dar după ce vă scoateți una o să înțelegeți de ce prevenția e mult mai bună.

Pe urmă au urmat implanturile dentare și probabil cea mai traumatizantă experiență medicală din viața mea…

După ce am avut parte de toate astea în primele 4 luni, treburile s-au mai domolit și m-am mai procopsit doar cu câteva episoade de vertigo cervical acum pe final de an.

Dar și asta e într-o formă ușoară și tratabilă cu exerciții fizice.

Din punct de vedere personal aș avea foarte puține de spus și nu pentru că nu s-au întâmplat lucruri bune ci pentru că sunt detalii foarte intime.

Așa că am să spun doar că am continuat să experimentez chestii și mi-au plăcut.

Pe plan material iarăși nu s-a schimbat mare lucru.

Sunt la fel de bogat (sau sărac, depinde după ce reper ne luăm) ca și anul trecut.

Sărăcia e o stare mentală și foarte mulți confundă ceea ce au în portofel, sau mașina pe care o conduc și hainele cu care se îmbracă cu bogăția.

Bogăția e cu totul altceva.

Din punct de vedere profesional treaba a stat cu totul altfel.

Prin februarie cineva a venit la mine cu o idee de proiect.

Ideea era buna, dar nu m-a convins așa că am dezvoltat-o.

De la o schemă pe o foaie la întrebarea “Can you make it happen” și o investiție suficientă n-au trecut decât trei luni dintre care două s-au pierdut cu birocrația.

Totuși, odată cu proiectul ăsta mi s-a revelat o nouă lume.

Am cunoscut oameni pe care nu credeam că o să-i cunosc vreodată, am avut parte de experiențe foarte interesante și am reușit să învăț într-un singur an mai mult decât am învățat în cei nouă ani care l-au precedat.

Mi-e aproape imposibil să descriu în cuvinte tot ceea ce am învățat pe plan profesional în anul ce tocmai s-a încheiat.

Pe finalul lui noiembrie am avut parte de altă provocare pe care m-am decis s-o accept și astfel, în decembrie am lucrat cât n-am lucrat tot anul cumulat doar ca să pot respecta un deadline.

Astea fiind zise, chiar dacă pe plan personal anul 2020 nu pare să aducă nimic nou, pe plan profesional e plin de incertitudini.

A venit vremea să tragem linie nu?