'r-ați ai dracu' de cerșetori

‘r-ați ai dracu’ de cerșetori

De curând colaborarea cu ferma la care dădeam cu sapa după căpșuni de aproape 10 ani s-a încheiat.

S-a încheiat amiabil, just, decent, dar nu pot să dau detalii pentru că am semnat un contract și sunt un om care-și respectă angajamentele.

Oricum, detaliile nu prea contează fiindcă povestea asta nu-i despre fermă ci despre foștii colegi de tarla pentru că a plecat cam toată lumea în afară de câțiva rămași să stingă lumina.

În fine, ziceam că nu vreau să dau detalii așa că o să încerc să ajung la subiect.

Niște unii care au plecat mi-au cerut recomandari pe Linkedin, rețeaua aia socială minune unde toți o ard intelectual și sunt experți în orice domeniu de activitate.

Acuma adevărul e că nu e o rețea socială chiar așa de nasoală pentru că măcar acolo nu prea ai parte de săracii cu bani de pe Facebook sau Instagram care pun poze cu ceva Merț, Audi sau BMW, dar mănâncă toată săptămâna numai cartofi și iahnie de fasole ca să poată să-și plătească ratele.

Revenind la recomandări.

N-am nimic împotriva lor și n-am niciun motiv real să nu recomand un fost coleg de muncă, chiar dacă nu era cel mai ascuțit creion din penar.

Oamenii de regulă se schimbă, în funcție de interes, și ăia care recrutează de pe Linkedin ar trebui să dea pe recomandările de acolo fix atâția bani cât dau eu pe recenzile la produse de pe paginile magazinelor sau de pe bloguri.

Adică nici doi bani…

Eh, care-i faza cu recomandările ăstea?

Păi aparent în viziunea ăstora merg într-o singură direcție.

Unul mi-a cerut recomandare acum câteva săptămâni, i-am scris recomandarea și l-am întrebat ce mai face.

Ghici ce! Nu mi-a mai răspuns de atunci.

S-a văzut omul cu sacii în căruță și a zis probabil ia mai dă-l în pula mea și pe ăsta.

Evident că el nu mi-a scris mie nicio recomandare și nici nu mi-a dat măcar Endorse pentru skill-urile pe care le am.

Apoi mi-a cerut altul și nu i-am dat încă recomandare, am așteptat o săptămână să văd dacă se prinde că treaba asta ar cam trebui să fie oarecum reciprocă și e de bun simț să oferi tu înainte să ceri.

Nu s-a prins, nu mi-a lăsat el în avans, nu mi-a dat nici Endorse și nici nu m-a întrebat măcar ce mai fac.

Apoi mi-am dat seama că practic pe ăștia îi cam doare în pulă.

Ei nu fac socializare de niciun fel ci trimit solicitări dinăștia la grămadă, la toată lumea, sperând că mușcă suficienți fraieri cât să le iasă lor pasența.

După ăștia au sărit alți doi pe mine, dar în cu totul alt context.

Săptămâna trecută am fost la o conferință pe teme de blockchain.

Au început ăia de la UE, ăia de la guvernul spaniol și de la guvernul local să scoată capul din cur și au organizat conferința asta pentru micii și marii industriași de aici din insulă.

Cum fac parte din singura firmă care încă respiră și încă se luptă ca să domine curentul potrivnic și lipsa de suport din partea guvernelor am fost și eu acolo la conferință pentru că urma să ne luăm la trântă cu politicieni și economiști ca să ne susținem punctul de vedere pe subiect și să obținem o reglementare în domeniu.

Ajuns acolo am pus o poză pe Instagram și Facebook având pe fundal bannerele firmei și jucăria pe care o avem la sediu și pe care am dus-o la conferință.

Nu ca să-mi fac mie reclamă ci ca să apară acolo firma pentru că aia are nevoie de reclamă și încredere la nivel local.

Nici nu s-a postat bine poza că au și sărit doi pe privat să mă întrebe de sănătate.

Eu de ceva vreme nu mai folosesc Facebook ca să postez.

M-a blocat cumătrul Mark și nu pot să mai postez link-uri pe nicăieri, nici pe profil, nici pe pagini, nici pe grupuri, nicăieri.

M-au raportat niște binevoitori la grămadă și sistemul ingenios de moderare și-a făcut meseria.

E drept că mi-au dat voie să fac apel.

Și adevărul e că fac.

De fiecare dată când intru pe Facebook dau acolo pe funcția de apel și îi urez numai de bine lui Mark.

Dar pe telefon mai am Messenger și îl verific destul de rar.

Adică când mă plictisesc.

Ei! Acolo la conferință erau momente dinastea de plictiseală și m-am băgat pe Messenger.

Politicienii și economiștii sunt plictisitori și spun numai prostii.

Unul din cei care m-au căutat m-a întrebat ce mai fac și dacă totul e OK.

Am purtat cu el o discuție foarte echilibrată.

Al doilea m-a întrebat ce planuri am că el nu mai are foarte mult timp și că poate facem ceva împreună.

I-am zis ce planuri am, planuri care nu-l înclud bineînțeles, și l-am întrebat la ce s-a gândit.

În primul rând eram curios, în al doilea rând mă gândeam că poate are omul vreo idee genială.

Nah! Dacă nu i-am spus omului ce voia să audă, și anume că sunt la te miri ce firmă nouă și-l bag și pe el pe ușa din dos sau că sunt dispus să mă bag cu el în orice proiect, nu m-a mai căutat și nici nu mi-a răspuns la întrebare.

A dat doar Seen!

Păi ce? El e prost?

El a aruncat doar momeala și dacă n-am mușcat asta e, se duce și cerșeste la altă masă.

Ei! toată experiența asta mi-a demonstrat cam cât de ordinari pot să fie oamenii atunci când se văd oarecum încolțiți și fără alternative viabile.

E plină lumea asta de cerșetori dinăștia.

Cerșetoria nu e doar despre bani și alte bunuri materiale ci și despre atenție, influență sau imagine.

În altă ordine de idei, să nu vă îngrijorați pentru mine.

Am învățat în urmă cu foarte mulți ani că nu e bine să pui toate ouăle într-un singur coș și am anticipat destul de bine momentul ăsta.

Încă dorm bine noaptea și chiar am nevoie să dorm bine ca să pot să pregătesc și să pun în practică ceea ce va urma.

'r-ați ai dracu' de cerșetori