Viața e destul de tristă uneori

DSC_0442

Cei care mă cunosc știu că am lucrat aproape zece ani la ceva companie, iar în ăia zece ani am cunoscut direct sau doar tangențial sute de oameni.

Cu foarte puțini dintre ei am rămas în contact prin Facebook și Instagram, iar cu un număr și mai mic interacționez în continuare atât la nivel profesional cât și la nivel personal.

Cu majoritatea nu merita deranjul pentru că erau acolo pentru simplul fapt că acceptau cele mai mici salarii de pe piață și nu aveam nicio treabă cu postul pe care erau angajați.

Acuma nu vreau sub nicio formă să vorbesc despre performanțele profesionale are niciunuia dintre ei pentru că nu-i frumos și nu e ceva ce mi-ar aduce vreun câștig dimpotrivă.

Numai că, dintre toți ăștia sunt trei care mi-au atras atenția.

  • Unul, account manager la vechea firmă cu un portofoliu de clienți Business – Enterprise plecase la un moment dat în urmă cu mulți ani să lucreze ca șofer pe autobuz, iar acum e cu ceva imobiliare pe o piață suprasaturată;
  • Altul, tehnician de nivel doi a plecat la un moment dat și acum promovează pe Facebook scheme dubioase de îmbogățire rapidă;
  • Al treilea, tot tehnician de nivel doi care plecase cam în aceeași perioadă cu al doilea a lansat inițial ceva start-up foarte promițător, dar a anunțat recent pe Facebook că a renunțat la job-ul de la Taco Bell pentru a începe o nouă aventură.

Pe vremea când i-am cunoscut eu pe oamenii ăștia am ajuns la concluzia că aveau un potențial enorm și nu erau deloc proști. Mi-a părut rău când au plecat din firmă și-mi pare rău și acum când văd că au făcut o schimbare radicală la nivel de carieră.

În altă ordine de idei, un altul care nu era foarte strălucit pe partea tehnică și-a deschis un restaurant și ultima dată când am vorbit cu el părea destul de fericit cu alegerea făcută.