Suntem peste tot acasă

Alegerile astea mi-au dovedit ceva ce începusem să intuiesc deja în ultimul an și anume faptul că noi ăștia din diaspora începem să ne simțim ca acasă indiferent pe unde ne aflăm.

Ideea asta mi s-a confirmat când s-a început campania de organizare a secțiilor de votare.

Toată lumea a apelat la cei pe care-i cunoștea pe aici și aceștia la rândul lor au apelat la cunoscuții lor până când s-a făcut norma de voluntari pentru organizarea celor trei secții de votare.

Pe urmă a fost votul din primul tur și cel din al doilea tur.

În secția de pe la noi toată lumea zâmbea, era amabilă și se bucura că s-a putut face treaba asta.

În pofida orarului prelungit.

Pentru prima dată de când am drept de vot am pășit într-o secție unde n-am văzut rigiditatea tipică unui om care-i acolo doar pentru că e obligat să respecte regulile jocului și să-ți dea ștampilă și buletin.

Altfel al vota el și pentru tine… cu cine trăbă.

A fost ceva organizat de românii din diaspora pentru românii din diaspora și asta s-a văzut.

Numai că treaba nu se termină aici.

Pe Facebook există un grup numit Voluntari în Europa și acolo a fost plin de postări în ultimele zile de la soferi români care tranzitează Europa și care căutau transport către secția de vot.

S-au oprit din drum pe lângă marile orașe unde erau amenajate secții de votare, au tras TIR-ul în parcări păzite, au pus tricolorul pe cabină și au scris pe foi că vor să voteze și că sunt dispuși inclusiv să plătească pentru transport.

Apoi au postat pozele pe grupul de Facebook și au divulgat locația și/sau coordonatele GPS.

Am fost uimit să constat că până și aici în insulă unde nu se întâmplă niciodată nimic au fost șoferi care au solicitat transport și care au ajuns la vot.

Ori în contextul dat nu mai am niciun dubiu că, indiferent cine câștigă azi, noi toți de pe aici de prin diaspora suntem de fapt acasă oriunde ne-am afla.

Suntem peste tot acasă