De ce am eșuat ca societate și ca specie

crazy girl in hoodie Teddy Bear on a blue background.

Povesteam zilele trecute cu vecina despre treaba asta.

Despre faptul că oamenii nu prea sunt capabili să stabilească priorități clare în viață și de asta ajung mulți să-și pună funia de gât.

Cred că în loc de poeți, scriitori și alți dinăștia ar trebui să avem la fiecare colț de stradă câte un monument al decizilor proaste care să ne amintească de ce am eșuat ca societate și ca specie.

Sunt sigur că nu prea intuiți ce vreau de fapt să zic așa că am să vă dau un exemplu recent ca să înțelegeți mai bine…

Acum vreo câteva zile a avut loc un accident, a lovit unul cu mașina un urs.

Nu știam de treabă, am aflat târziu și nici nu pun vreun link pentru că toate articolele sunt de căcăt.

Dădusem pe știri să văd ce-a mai zis Iohannis și ce-au mai zis alții de el.

Mă știți pe mine, sunt iohanist. Am și eu niște principii, prefer să-mi asum eșecul în loc să sar în barca ăluia care oferă mai mult pentru că doar șobolanii se grăbesc să părăsească primii corabia atunci când aceasta dă semne că stă să se scufunde.

În fine, peste tot la TV era numai treaba asta cu ursul.

A stat acolo nu știu câte ore și a agonizat și toți cereau sânge.

Să curgă cu demisii pentru c-a agonizat ursul pe marginea drumului.

Pe urmă, ieri a aparut povestea familiei care s-a ciocnit cu ursul.

Familie săracă cu sase copii care depindea de mașina respectivă ca să facă chestii și implicit bani.

A scris Vlad Ursulean o postare pe subiect pentru că s-a dus să-i caute și să vorbească cu ei.

Singurul gazetar care de altfel i-a căutat și s-a interesat de soarta lor.

Toți ceilalți erau probabil ocupați cu zgâriatul ușii lui Orban ca să dea vreo exclusivă cu demiterea vreunui responsabil pentru moartea ursului.

În fine, concluzia lui Ursulean după ce a vorbit cu oamenii ăia a fost destul de sumbră.

Oamenii săraci or să fie acum și mai săraci pentru că mașina aia îi ajuta să facă chestii și să pună o pâine la copii pe masă, iar de despăgubit n-o să despăgubească nimeni pentru că… din nou e vorba de priorități … statul nu a stabilit niciun protocol pentru astfel de situații și nu există niciun fond care să te despăgubească dacă pe drum apare din senin o chestie, gen un urs, și-ți faci mașina praf.

Trebuie să te judeci cu administratorul drumului și să câștigi procesul ca să primești ceva.

Sunt altele mai importante pentru ăștia care reglementează circulația rutieră, gen pe unde dracu’ să mai ascundă șpaga.

N-au ei timp de chestii irelevante.

Ce dacă n-au ăia de unde să scoată bani ca să-și repare mașina?

Să meargă dracului cu autobuzul ca să nu mai polueze.

Uite așa ajungem la o chestie mult mai relevantă apropo de subiect și anume ceea ce s-au grăbit să comenteze bravii hipsteri ai României, aia care probabil duminică votează cu Viorica pentru că Iohannis e mut și a fost în vacanțe, la postarea lui Ursulean:

  • Un șofer atent putea evita ditamai matahala;
  • Ursul era pe șosea pentru că s-a defrișat pădurea și sigur avea omul ăla ceva de-a face deci își merită soarta;
  • De vină e omul că și-a făcut casa pe teritoriul animalelor sălbatice, altfel acestea n-aveau treabă cu omul respectiv;
  • Probabil era cu cauciucuri de vară și de aia n-a putut să evite ursul. Un expert a analizat poza ce însoțește postarea și ne-a luminat cu inteligența sa;
  • Problema e că omul are șase copii. De ce nu s-a oprit din procreat atunci când a văzut că familia nu-i mai încape în mașină;
  • Probabil avea viteză prea mare sau manele, deci nu merită ca țara să aibă milă;
  • Șoferul e de vină pentru că și-a pus familia în pericol la cum a condus;
  • E ungur, deci probabil vrea ardealul și merită ce i s-a întâmplat pe pământul sfânt românesc;

Lista de argumente împotriva victimelor reale e, desigur, mult mai lungă, dar n-am nici răbdarea și nici voința să mă apuc să analizez profund toate cele peste 100 de comentarii postate.

Mi-e suficient cu cele pe care le-am citit pentru că au primit cele mai multe emoji cu like, love și haha ca să reconfirm ideea că societatea are o problemă în ceea ce privește prioritățile, iar eșecul său e direct relaționat cu problema asta.

Avem bani, energie și timp ca să salvăm câini și urși, dar n-avem aceleași resurse ca să salvăm copii.

Ne preocupă, cel puțin la nivel declarativ, soarta semenilor noștri, dar parcă e mai importantă soarta unui urs care dacă n-avea picioarele rupte cel mai probabil fugea înapoi prin pădure și agoniza oricum ore întregi până să-și dea duhul fiindcă nimeni nu se încumeta să-l caute.

Mai rămâne să apară vreo hipsteriță vegană și iubitoare de animale ca să ne explice într-un articol pe blog sau pe la ceva gazetă obscură cum noi, oamenii nu merităm să trăîn pe pământul ăsta fiindcă ursul ăla avea la rândul lui pui și au rămas puii orfani sau că era fertil, deci putea să procreeze, motiv pentru care ar trebui să ardem pe rug familia respectivă pentru că e o familie de criminali.

Faptul că un copil a rămas cu sechele psihice e irelevant.

Mai au cinci, nu duc ei lipsă…