Constat cu amaraciune ca foarte multi dintre bloggerii din ziua de azi habar n-au sa abordeze o discutie intr-un mod decent. De fapt sa vorbeasca corect si coerent sunt in stare, insa le lipseste si ultima farama de respect fata de interlocutor.
Nu stiu daca unii au devenit asa dupa ce au inceput sa-i sune diverse dudui de pe la agentii de publicitate sau daca au fost dintotdeauna asa pentru ca nu i-am prea citit si nici nu am prea urmarit activitatea lor ca sa-mi fac o idee, insa constat ca o buna parte dintre ei dau dovada de-o lipsa de respect crasa.
Il citesc destul de des pe Eftimie de la TNR pentru ca are o viziunea cat se poate de concreta si corecta asupra multora dintre subiectele de interes general. Si pe langa asta la postarile la care am ceva de comentat mai si comentez din cand in cand.
M-am obisnuit de foarte multa vreme ca oamenii de rand sau postacii ce citesc anumite articole sau comentarii de-ale mele si sunt prost educati sa ma jigneasca sau sa se lege de aspecte personale, insa nu m-am asteptat niciodata de la vreun blogger (cu exceptia unuia ca Cetin) sa demonstreze o lipsa crasa de respect fata de interlocutor in cazul in care nu e de acord cu opinia acestuia.
Si totusi am avut de-a face recent cu doua situatii de-a dreptul tampite care din pacate spun multe despre decaderea blogosferei in Romania.
Prima a fost dupa ce-am comentat la un articol in care Eftimie spunea ca in cazul femeii batute de interlop, aceasta trebuia sa fuga nu sa stea si sa se ia in gura cu unul care evident ii e superior din punct de vedere fizic si inferior din punct de vedere intelectual. Mi-am permis luxul de a comenta pe subiect adaugand ca rationamentul lui Eftimie ar trebui sa se aplice si in cazul violentei domestice, stiind cat de comuna e violenta domestica in Romania si mai ales in cate cazuri se trece instantaneu de la prima palma la primul pumn pentru simplul fapt ca femeia in loc sa taca si sa-si caute iesirea dintr-o astfel de relatie toxica alege sa se certe cu el sperand ca daca tipa suficient de tare o sa-l sensibilizeze cand de fapt se intampla tocmai invers.
Mi-a raspuns la comentariu in dezacord un postac oarecare dupa care a facut aparitia Catalinx ce a concluzionat comentariul sau astfel:
„Esti prost. Poate e casa ei , sau si a ei. Poate n-are un’ sa-si faca bagajele.”
Nu conteaza catusi de putin ca era o discutie generica si nu in speta si nu conteaza catusi de putin ca poti sa ai o opinie diferita pentru ca atat timp cat nu esti in asentiment cu ceea ce gandeste Catalinx, sau mai bine zis nu e el in asentiment cu opinia ta „esti prost”. Orice situatie are in practica o sumedenie de aspecte de luat in calcul si orice caz in sine e diferit, insa asta nu inseamna ca nu poti aplica generic o idee. De fapt Romania e tara in care violenta domestica are cel mai mare procent datorita educatiei de duzina pe care o primesc femeile in familie. Inca de cand sunt mici, femeilor li se induce ideea ca sunt sclavele barbatului si ca trebuie sa-l tolereze si sa-l duca pe drumul cel bun. Ba mai mult li se sugereaza sa nu destrame familia pentru ca ‘ce-o sa zica lumea?’. De parca lumea e cea care indura umilintele si violenta si de parca un copil crescut intr-o familie unde mama e batuta constant e un copil care are parte de o educatie normala. In vest realitatea e altfel si iesirea dintr-o relatie toxica nu doar ca e incurajata prin pliante si discursuri pe la simpozioane, ci si promovata intens la TV, in timpul stirilor, reality showurilor ce implica interventia politiei in astfel de cazuri si chiar si a emisiunilor de discutii generaliste.
Si lucrul asta e cat se poate de benefic atat pentru mama cat si pentru un copil, iar in cazul in care e casa ei, sau si a ei legislatia in domeniu e cat se poate de concreta si daca el e dovedit vinovat de violenta domestica, chiar daca are drepturi de folosinta si/sau proprietate asupra casei, acestea se suspenda si pe langa ca i se impune parasirea domicilului si un ordin de restrictie mai primeste si amenda penala si e obligat la pensie alimentara. Desigur vorbim de o legislatie moderna ce in Romania inca nu e comuna si nu e cunoscuta, dar care exista la nivel European. Desigur, dupa ce i-am batut obrazul succint pe tema asta, facand referire la faptul ca el e unul dintre cei care umbla destul de mult prin Europa si ar trebui sa fie mai open-minded pe subiect s-a deranjat sa-mi explice cum ca, „casa nu e barul” de care vorbea Eftimie si argumentand ca femeia e oarecum legata pe vecie de barbat fara sa tina cont de aspectele legale ce-i permit femeii sa se separe, chiar daca se lauda ca s-a molipsit de „civilizatie” dupa plimbarile lui.
Desigur dupa ce a facut teoria chibritului in domeniul violentei domestice, pentru ca s-a simtit deranjat de faptul c-am sugerat ca doar unul care-si bate nevasta poate sa gaseasca in vreun fel justificare pentru ca nevasta sa ramana intr-o relatie toxica mi-a sugerat ca replica mea e demna de „militian de comuna d-ala de pe timpul lu’ Ceausescu”.
Dar, pana la urma ce sa te astepti de la unul care habar n-are ca legislatia in domeniu e foarte clara la nivel european si ca in aproape orice tara europeana daca nevasta suna la politie c-ai batut-o sau c-ai amenintat-o sau abuzat-o in vreun fel, si politia constata ca-i adevarat, indiferent de ora sau de locatia in care te aflii, politia te „invita” frumos la ei la sediu cu catusele la maini si te pune la dispozitia unui procuror. Si daca se dovedeste in urma declaratiei nevestei si a probelor administrate la dosar ca esti un pericol pentru sotia sau familia ta, atunci un judecator emite un ordin prin care te face „musafir” in propia casa. Legislatia asta exista si in Romania, dar mentalitatea de la coada vacii si lipsa educatiei face ca societatea sa fie catusi de putin reticenta la astfel de practici de civilizatie. Si daca cumva iti permiti luxul de a aduce in discutie astfel de aspecte, pentru unii esti „prost” sau „militian de comuna”.
Al doilea episod s-a desfasurat mai devreme, cand Eftimie a postat un status in care spunea ca si-a pierdut buletinul, iar cei de la banca nu vor sa-i dea bani ca sa-si plateasca taxa pentru un nou buletin pentru ca nu putea sa faca acreditarea identitatii cu buletinul.
Dorin Lazar, un alt blogger pe care obisnuiam sa-l citesc, s-a grabit sa-i recomande sa se mute la alta banca, de parca banca actuala e vinovata ca exista un vid legislativ in Romania care impune atestarea identitatii doar pe baza buletinului nu si pe baza pasaportului sau a permisului de conducere cum e in alte tari. Intrigat de motivarea pe care ar putea s-o aiba o astfel de recomandare l-am intrebat pe Dorin daca cumva considera ca situatia la alta banca e altfel, asteptandu-ma sa inteleaga in fond ca daca n-ai buletin nu-ti poti deschide cont la alta banca, si daca tot iti faci buletin si esti multumit de banca actuala la ce te-ai muta la alta cand pierderea buletinului nu-i o situatie rutinara si mai ales ca procedura asta de verificare tine de legislatie, nu de cum vrea un manager de banca sau altul.
Raspunsul lui Dorin nu s-a lasat asteptat pentru c-a venit, dar nu sub forma sub care ma asteptam de fapt. Astfel, Dorin a concluzionat ca am o atitudine de „bovina” din moment ce n-am inteles ca logica lui era astfel:
„Te muți la altă bancă și le zici de ce te muți. Faci și o scrisoare către șefime, ca să știe, eventual pe blog. După care peste doi ani te întorci la banca asta care și-a luat capace în cap pentru treaba asta și și-au implementat procesele necesare pentru a satisface clientul.”
Deci ca sa ne intelegem, desi n-ai cum sa-ti faci cont la alta banca fara buletin si desi banca nu are nicio vina directa in situatia asta, tu ca blogger trebuie sa te muti la alta banca (unde se aplica aceeasi politica) si apoi sa scrii un articol foarte suparat pe tema asta, in care sa le sugerezi celor de la actuala banca faptul ca sunt de cacat, cu totii pentru ca procedeaza exact cum spune legea (adica recurgi la santaj blogosferic). Si la doi ani dupa ce-ai facut lucrul asta te intorci inapoi la banca initiala.
Din pacate, atitudinea mea de „bovina” nu-mi permite sa inteleg o serie de aspecte:
- Cum si-ar putea face un om oarecare cont la alta banca fara buletin?
- De ce ar renunta un client la o banca din cauza faptului ca banca respectiva a respectat procedura legala de acreditare a identitatii titularului de cont?
- De ce te-ai apuca sa critici banca si angajatul bancii pentru ca si-a facut meseria si a aplicat procedura fara sa te gandesti intai la motivele legale si procedurale ce au stat la baza refuzului intr-o astfel de situatie?
- Daca esti nemultumit de situatie, de ce te-ai apuca sa scrii un articol negativ pe blog fara ca in prealabil sa discuti cu un superior al angajatului pe subiect si sa obtii punctul lor de vedere? Eventual chiar si in scris.
- Daca ai plecat de la o banca oarecare nemultumit de felul in care ai fost tratat, de comisioane sau din orice alt motiv si ai scris de rau pe tema asta de ce te-ai intoarce inapoi? Si mai ales de ce-ai face-o dupa doi ani si nu dupa un timp mai scurt sau mai lung?
Aceeasi atitudine de „bovina” insa, m-a facut sa inteleg o serie de aspecte ce caracterizeaza blogosfera romaneasca:
- Desi mai toata lumea este de acord ca social media e un loc de socializare, dictonul dupa care se ghideaza majoritatea atunci cand se angajeaza intr-o discutie e „cine nu-i cu noi e impotriva noastra”;
- In blogosfera exista tabere de opinie si simpatie la fel ca si in politica, jurnalism sau televiziuni si implicit exista rafuieli fara pic de urma de respect intre tabere;
- Daca iti permiti luxul de a emite o opinie pe un subiect, asemeni autorului sau altor comentatori care nu-i pe placul cuiva, atunci sigur se trezeste vreunul sa te caracterizeze drept: prost, tampit, cretin, de cacat, naspa, bovina etc. (continuati voi lista cu jigniri ca sunt sigur ca ati avut parte de cateva la randul vostru)
- Nu exista pic de respect fata de opinii argumentate logic si coerent si desi toti se bat cu pumnul in piept ca sustin dreptul la libera exprimare, majoritatea ar vrea sa-l interzica pe-al tau pentru ca sa si-l impuna doar pe al lor din moment ce traiesc cu impresia ca ei detin adevarul absolut si doar opinia lor conteaza.
- Foarte multi dintre bloggeri uita de unde au plecat si sunt ca paduchele cand ajunge in varful capului. Doar pentru c-au fost invitati la o piscotareala sau ca au avut un articol ce a devenit viral si a inceput sa-i cunoasca lumea incep sa se creada zmei si opinia celorlalti nu mai conteaza deloc.
- Exista foarte multa ipocrizie pe la intrunirile in care se discuta situatia blogosferei. E amuzant sa vezi pe scena diversi indivizi ca iau cuvantul si spun cu vorbe frumoase cat de cacat e blogosfera romaneasca in timp ce ignora cu nonsalanta orice blogger ce nu face un numar suficient de unici care sa conteze. Si mai ales un blogger care nu-i in asentiment cu convingerile lor sau nu-i ridica in slavi la fiecare doua-trei articole.
- Pe la blogmeeturile locale ce se sustin in anumite situatii chiar si lunar se discuta o serie de subiecte interesante si sunt oameni care vin cu idei foarte bune, dar n-are cine sa le asculte si sa le promoveze pe la intrunirile de piscotareala, pentru ca majoritatea bloggerilor care ar putea sa promoveze ideile bune sunt prea ocupati sa negocieze tarife, sa scrie articole cu tenta santajista sau sa-i denigreze pe cei care au o opinie altfel decat a lor.
- Foarte multi bloggeri s-au apucat sa critice prezenta unui grup foarte mic de batrani la mitingul de sustinere organizat de Gadea & co. si sa stigmatizeze intreg colectivul social de pensionari al tarii, pentru prezenta unui procent infim intr-o circumstanta oarecum nefericita. In opinia mea, o astfel de atitudine generalista, bazata pe stereotipuri si prejudecati comunistoide nu face decat sa justifice ideea de defaimare sociala a lui Dragnea si nimic mai mult. Bloggerii astia vor ca lor sa le fie respectate convingerile, fara ca ei sa incerce macar sa respecte convingerile altora, chiar daca sunt gresite.
Si ca sa concluzionez articolul asta mult mai lung decat mi-am propus, ma asteptam sa primesc o abordare impertinenta de la unul care a facut „cei 7 ani de acasa” la fara frecventa pentru ca parintii lui erau prea ocupati cu muncile campului, si care la randul lui si-a petrecut toata viata muncind ca un sclav pe mosie fara sa aiba posibilitatea sa invete sa respecte opinia celorlalti. Nu ma asteptam insa ca unii care isi exercita dreptul la libera exprimare, care sunt capabili sa scrie si sa argumenteze corect si coerent o convingere proprie, sa fie suficient de impertinenti incat sa nu-si permita un minim de respect fata de un interlocutor si un minim de gandire logica asupra opiniei pe care-a emis-o interlocutorul lor.
Probabil ca in ziua in care blogosfera romaneasca se va cerne de tarani si samsari pentru ca cei care scriu de placere si din pasiune sa reprezinte majoritatea fata de cei care scriu din interes, vom putea vorbi despre o comunitate in Romania. Pana atunci insa, noi cei care consideram c-avem o opinie de exprimat pe un subiect anume fie o putem exprima asumandu-ne riscul de a primi jigniri gratis de la diversi impertinenti, fie alegem sa nu ne exprimam deloc, ignorand astfel nu doar subiectul in sine ci si pe autorul sau, lucru ce nu doar ca e contraproductiv, dar si inhiba pe termen lung angrenarea cititorilor in discutii.
