In urma cu vreo 8 ani de zile, pe vremea cand ofeream servicii de IT in tara, colaboram cu o serie de scoli si primarii din imediata vecinatate a Avrigului. Practic, la vremea respectiva nu prea era serviciu asociat cu IT sau telecom pentru care sa nu fiu solicitat si in limita disponibilitatii incercam sa dau curs fiecarei solicitari.
Intr-o zi am primit un telefon de la un director de scoala comunala, ce mai era si consilier local in comuna respectiva si care ma rugase sa-i fac o revizie cat mai curand posibil a calculatorului din birou pentru ca ii mergea destul de greu.
La primul drum pe care l-am avut in zona m-am dus pe la scoala si am revizuit calculatorul respectiv ce parea infestat cu o sumedenie de programe de adware si bloatware. L-am sunat pe director sa-i comunic faptul ca cea mai eficienta solutie e sa formatez si sa reinstalez Windowsul si programele necesare pentru ca identificarea manuala a fiecarui program si eliminarea lui presupune o munca mult mai complexa si nici n-am timpul necesar sa duc la bun sfarsit o astfel de curatare. Omul, care presupun ca era la o sedinta de consiliu local la ora respectiva mi-a confirmat ca n-are date importante pe care le vrea scoase si mi-a dat unda verde sa formatez.
Cum calculatorul respectiv era un Pentium III primit printr-o serie de finantari europene in urma cu cativa multi ani, pe carcasa avea lipit abtibildul cu cheia de licentiere si astfel i-am putut reinstala Windows XP (sp2) fara probleme si fara sa fie nevoie sa rascolim jumatate de scoala dupa actele de licentiere cum mi s-a mai intamplat.
In aproximativ o ora jumate ii terminam omului de instalat si configurat Windowsul si toate programele necesare pentru munca lui de zi cu zi. Cand eram aproape gata cu instalarea, omul si-a facut aparitia, a confirmat ca i-am instalat toate programele de care avea nevoie, s-a asigurat ca „E-ul” albastru merge ca sa poata intra pe internet, mi-a multumit si mi-a cerut sa-i facturez lucrarea.
Cateva luni mai tarziu primesc un apel, aproape disperat de la acelasi director de scoala, ce-mi zicea ca i-a disparut „E-ul” albastru de pe calculator si ca nu mai are internet fara el, ca are un „E” verde, dar ca ii e teama sa-l deschida pentru ca el stie ca internetul merge doar cu „E-ul” albastru.
Intrigat si nedumerit fiind am incercat sa obtin mai multe detalii, si am aflat ca omul si-a infectat din nou Windowsul in urma cu ceva vreme si ca in duminica anterioara pentru ca n-a vrut sa ma deranjeze si avea nevoie de calculator (!?) a apelat la un baiat din comuna, care ‘e si el cu calculatoarele‘ si care i-a reinstalat Windowsul.
la scoli n-aveau licente de antivirus pe niciun calculator si tot ce puteam sa fac era sa le pun o versiune gratis de antivirus, ce nu e la fel de eficienta ca una licentiata si astfel existau mari riscuri de infectie, mai ales acolo unde utilizarea calculatorului se facea mai degraba in scopuri personale pentru a vizualiza poze cu fofoloance sau mai stiu eu ce alte dinastea. Si nu, nici macar pe la primarii n-am vazut antivirusi, nici pe calculatoarele de contabilitate, nici pe alea de taxe si impozite. Cat despre parole, mai bine nu va spun ce parole foloseau si cu cata usurinta le divulgau oricui. Dar, divaghez, sa ne intoarcem la „E-ul” albastru.
Dupa ce mi-a spus directorul respectiv ca un baiat din comuna i-a instalat Windowsul am inceput sa fac legatura si sa-mi dau seama ce s-a intamplat de fapt. La vremea respectiva, existau o serie de versiuni de Windows XP piratate cu service pack 3 integrat in ele si care in acelasi timp instalau si niste programe mai mult sau mai putin utile, dar care aveau si ceva backdoor si pentru ca interfata grafica primise un oarecare facelift, astfel de versiuni erau la „moda” printre cei ce n-aveau licente sau nu erau capabili sa instaleze un Windows cu licenta si sa-l actualizeze la zi.
Astfel, intens preocupat de viitorul tarii, directorul de scoala s-a prezentat intr-o duminica dupamiaza la birou, unde a muncit atat de tare incat intre doua clickuri pe siteuri dubioase si-a facut Windowsul varza. Si n-ar fi fost asta o problema grava din punctul lui de vedere, numai ca a doua zi trebuia sa redacteze niste documente si n-avea pe ce (la vremea aia si probabil si acum dupa atatia ani, directorii de scoala foloseau calculatoarele doar sa scrie niste documente in Word si sa stea pe net in interes personal, nimic mai mult).
Ei bine, aflandu-se intr-o astfel de situatie de ‘forta majora’ omul a apelat primul numar de ‘baiat ce se stie cu calculatoarele’, iar baiatul s-a conformat si s-a prezentat de indata la scoala, cu CD-ul lui de Windows pirat tras de pe DC++ si i-a instalat omului din nou sistemul de operare.
Numai ca, fiind doar ‘un baiat ce se stie cu calculatoarele’, pe langa faptul ca a pus un Windows pirat, vulnerabil si cu backdoor integrat intr-o institutie publica, chiar pe calculatorul directorului, a mai si ‘omis’ sa instaleze corect driverele si sa elimine programe inutile, instalate automat cu Windowsul in cauza, lucru ce ingreunau functionarea saracului Pentium III ce era deja depasit moral de vreo 5 ani de zile. Insa cel mai grav lucru pe care l-a facut ‘baiatul cu calculatoarele’ a fost ca i-a instalat directorului alt „E” decat „E-ul” albastru cu care intra el pe internet, si acesta, circumspect din fire a simtit nevoia sa apeleze la un specialist inainte sa dea click pe „E-ul” verde..
I-am explicat directorului in cauza in linii mari ce s-a intamplat si de ce pentru a remedia situatia la modul profesionist e nevoie ca Windowsul sa fie instalat cu licenta disponibila si actualizat. Ba mai mult i-am explicat si de ce e important ca el sa nu mai intre pe site-uri pe care nu le cunoaste si nici sa descarce fel de fel de toolbar-uri sau jocuri sau mai stiu eu ce alte programe riscante.
N-a prea fost interesat de ceea ce-i spuneam si nici de riscurile la care isi supune institutia si se supune personal folosind astfel de packuri de Windows pentru ca el ma sunase de fapt doar sa confirme ca poate sa intre pe internet folosind „E-ul” verde in lipsa celui albastru. De fapt probabil ca el ar fi fost de acord c-o reinstalare ca sa recapete „E-ul” albastru, insa lucrul asta presupunea ca trebuie sa-mi plateasca deplasarea si manopera, iar bugetul scolii nu-i suficient de consistent incat sa finanteze periodic ‘reparatii’ cauzate de utilizarea in scopuri personale si foarte prost de altfel, a unor calculatoare de institutie.
Desigur, m-a sunat la scurt timp cand a avut nevoie sa-si scoata ceva la imprimanta si n-avea driverele instalate corect si m-a rugat sa-i remediez situatia cat mai curand posibil. Ajuns la fata locului, in timp ce reinstalam driverele de imprimanta am fost intrebat daca nu cumva pot sa fac ceva sa inlocuiesc „E-ul” verde cu cel albastru, pentru ca asta verde e diferit si inca nu s-a obisnuit cu el.
Mi-am adus aminte de povestea asta in timp ce citeam un articol despre un primar ce si-a pus pe pauza videourile BDSM de pe xHamster ca sa apere constitutia.
In cazul in care nu v-ati prins inca despre ce-i vorba, mai jos aveti atat „E-ul” verde cat si pe cel albastru:
