…atunci cand ii da poporului fix ceea ce si-a dorit.
S-a umplut internetul de lupi moralisti care-i bat obrazul presedintelui pentru c-a numit un al treilea prim-ministru de la PSD, desi n-a incalcat nicio lege, iar numirea respectiva s-a facut in raport cu ordinea constitutionala, prerogativele si logica politica.
Nu vreau sa intru in detalii, n-am nici timp si n-are niciun rost sa fac treaba asta, insa spre deosebire de cei care s-au grabit aseara sa-i numere like-urile lui Iohannis eu am numarat altceva si anume voturile.
Astfel, in 2014 presedintele Iohannis era ales cu 6288769 de voturi (sursa) dintr-un total de 11553152 de voturi si desi reusise sa-l invinga pe cel care era prim-ministru la vremea respectiva avand sustinerea prin vot a aproximativ 35% din populatia cu drept de vot a Romaniei, Iohannis n-a considerat oportun sa-i forteze demisia pentru ca diferenta de sustinere la vot dintre cei doi a fost extrem de mica, sub 5%.
Intr-un final s-a schimbat si guvernul, sub presiunea strazii, si a venit la conducere un guvern bine intentionat si alcatuit din oameni competenti care si-a asumat rolul de a duce Romania pe drumul cel bun, facand o serie de reforme in acest sens.
Apoi la final de 2016 au venit alegerile parlamentare, iar partidele care puteau sa duca mai departe proiectul asumat de presedinte atunci cand decis sa-l impuna pe Ciolos la guvernare au obtinut urmatoarele rezultate: PNL 1.412.377 voturi, USR 625.154 si FDGR 12.375. In total coalitia de dreapta, care putea sa sustina in continuare guvernul Ciolos, pentru a asigura continuarea reformelor a obtinut un total de 2049906, adica cu 4238863 de voturi mai putin decat a obtinut presedintele Iohannis cu doi ani mai devreme (sursa).
Procentual (grosso modo) asta inseamna cam 30% din totalul de voturi pe care le-a primit presedintele. Unde au fost cei 70% din 2014 in 2016? Cred ca aceeasi intrebare si-a pus-o si presedintele, iar pe parcurs i-a si gasit raspuns.
Chiar si pe harta votului pe care trebuia s-o inteleaga orice idiot capabil sa distinga doua culori diferite era reprezentata cat se poate de clar proportia dintre cele doua forte. Acolo, dreapta politica era preferata in doar trei judete, TREI! din 42.
Dreapta politica din Romania e reprezentata de vreo 15% din populatia cu drept de vot, iar procentul asta il dau cu foarte multa indulgenta. Desigur, aici nu ma refer la oamenii care au votat candva cu vreun partid de dreapta sau un presedinte de dreapta pentru ca asa au considerat de cuviinta ci cu oameni care stiu ce inseamna doctrina politica de drepata, inteleg viziunea politica de dreapta si indiferent de context au argumentele la ei atunci cand vine vorba de vreo polemica pe marginea alegerii facute.
15%, astia suntem, iar la procentul asta nu prea putem avea pretentii prea mari si nu putem sa impunem absolut nimic.
De ce au votat mai bine de 4 milioane de romani cu Iohannis in 2014 desi le place mocirla in care se zbate Romania guvernata de atatia ani de niste neo-comunisti? Raspunsul e foarte simplu si-l regasim si la alegerile din 2004 si la cele din 2009 cand balanta s-a inclinat in favoarea unui presedinte de dreapta.
Exista un procent destul de mare de oameni care voteaza manati de emotia momentului si de personajul providential prezentat in urma marketingului politic. Personajul Iohannis, la fel ca si personajul Basescu erau oarecum cunoscuti publicului pentru fapte bune si astfel au primit un grant din partea multor votanti a caror idologie politica a ramas blocata cumva inainte de '89 cand tara era condusa de un tatuc, un personaj atotputernic si atotstiutor. In felul asta oamenii il voteaza sperand ca odata instalat in functie o sa faca ceva, nu stim ce, dar o sa faca. Apoi isi dau seama ca fraiele guvernarii nu sunt la el, ca Romania nu mai e dictatura ci republica si se resemneaza oarecum dezamagiti, iar apoi nu mai merg la vot.
Apoi mai exista un procent relativ mic de votanti care desi trag inspre ideologia politica a neo-comunismului mascat in social democratie, voteaza cu adversarul politic pentru simplul fapt ca cel pe care din punct de vedere ideologic trebuiau sa-l sustina ei le e antipatic. Asa a fost si cu Nastase, si cu Geoana "Mihaela dragostea mea" si cu Ponta.
Astea fiind zise, in opinia mea, Iohannis n-a gresit cu nimic atunci cand a numit un alt prim-ministru de la PSD pentru ca asta a ales poporul, iar el nu are niciun fel de parghie ca sa se impotriveasca vointei poporului fara sa cada in extrema cealalta. Pana la urma daca e s-o gandim logic, cei 15% n-au fost nici macar in stare sa iasa cu totii in strada la mega-protestul de anul trecut cand, fara sa existe cifre oficiale sau exacte, s-a contabilizat un maxim (din nou modo grosso) de 600000 de oameni, adica sub 10% din totalul celor care au votat in 2016 si aproximativ 5% din totalul celor care au votat in 2014.
Cat timp idelogogia politica in Romania o sa ramana majoritar socialist-comunista e imposibil sa avem parte de vreo schimbare radicala sau sa avem macar speranta si pretentia ca putinii reprezentanti pe care-i trimite dreapta la conducerea tarii sa poata sa faca ceva concret, iar rationamentul asta e valabil si pentru opozitia parlamentara sau redutele de dreapta din diverse localitati.
