Politica (de Alexandru Polgar) – scurt comentariu

2017-08-16_10-09-53_902

Am terminat de citit cartea intitulata scurt Politica si scrisa de Alexandru Polgar, o carte ce incepe cu o prezentare filozofica in ceea ce priveste politica din ziua de azi raportata desigur la politica secolelor anterioare.

Cartea e structurata in 10 capitole ce sunt mai degraba niste eseuri filozofice prin care autorul incearca sa transmita o viziune proprie asupra politicii contemporane.

In primul capitol, intitulat Liberal-social-fascism, autorul prezinta politica actuala ca pe un monolit politic alcatuit din cele trei doctrine distincte: liberalism, socialism si fascism; ceea ce in opinia mea nu e deloc departe de adevar din moment ce orice actor politic actual are obligatia sa multumeasca masele indiferent de categorie sociala si orientare ideologica, iar lucrul asta e posibil numai cu adoptarea unor masuri care sa fie pe placul tuturor.

Opinia fiecarui om asupra vietii si societatii din care face parte e influentata intr-o foarte mare masura de mediul in care acesta e crescut si mai ales de mediul educativ si de educatia primita. E suficient ca intr-o scoala sa existe un profesor de istorie cu ceva patimi nationaliste care sa emita o serie de rationamente fasciste pentru ca cei mai lenesi dintre elevii sai sa adopte o viziune politica fascista.

E suficient sa privim pe Facebook sau pe paginile unor gazete ce comentarii lasa un volum destul de mare de romani ca sa intelegem de ce sustinerea pentru demersurile Coalitiei pentru familie sunt normale pentru o mare parte a societatii romanesti.

Asa ca rationamentul lui Alexandru Polgar mi se pare cat se poate de corect fiindca in definitiv clasa politica actuala n-ar putea sa supravietuiasca fara sa inglobeze in masurile sale aspecte ce vizeaza cele trei orientari politice ale maselor de votanti.

Urmatoarele trei capitole reprezinta niste eseuri prin care autorul pare ca incearca sa faca o introducere in filozofie abordand aspecte de etica, critica si logica prin care incearca sa descrie si sa impuna un oarecare nivel de prudenta in ceea ce priveste dezbaterea si analiza politica pe care cititorul si omul de rand ar trebui sa o faca.

In felul asta invoca desigur niste aspecte de obiectivitate si corectitudine politica ce ar trebui sa se aplice exclusiv intr-o dezbatere jurnalistica a politicii, dar care sunt contrar opuse situatiei actuale.

In capitolele ce urmeaza autorul incearca sa disocieze totalitarismul de comunism si sa sugereze faptul ca ceea ce s-a experimentat in Romania si in alte tari din Europa de Est n-a fost de fapt comunism ci un capitalism de stat, iar repulsia actuala fata de comunismul pur e de fapt rezultatul unei campanii de manipulare initiata de adeptii capitalismului.

Nu pot sa-i judec in niciun fel pozitia mai ales ca pe tot parcursul cartii a incercat sa fie cat mai obiectiv si sa argumenteze orice aspect invocat, insa nu pot sa impartasesc cu el pe deplin legitimitatea si seriozitatea ideilor sale.

In primul rand pentru ca el vorbeste la modul utopic despre revenirea comunismului cu ajutorul maselor mondiale de proletari care satule de asuprirea capitalista vor ajunge in situatia in care nu vor avea alta solutie decat sa impuna schimbarea paradigmei politice.

Teoretic atat la nivel micro cat si macro asa ceva ar putea sa fie posibil daca ar exista totusi scanteia care sa ghideze masele, numai ca Alexandru Polgar omite trei aspecte ce fac ca dorintele sale sa fie utopice:

  • Omul de rand care nu se ghideaza in viata dupa o serie de principii morale are obisnuinta sa se prostitueze si sa-si vanda semenii in schimbul unui castig rapid. De la Iuda si pana la revolutia din 1989 istoria ne prezinta suficiente exemple in acest sens. Ori in fata unui astfel de egoism innascut e imposibil sa creezi coeziune;
  • Proletariatul privit ca o clasa sociala e un concept pe cale de disparitie pentru ca tot ce inseamna concept socialist e distrus intocmai de oamenii care teoretic trebuiau sa-l sustina si sa-l intretina;
  • In zonele de munca fizica, calificata sau nu, oamenii devin tot mai redundanti pentru ca automatizarea proceselor industriale sau agricole fac din munca fizica un concept obsolet ce risca sa dispara complet.

Astea fiind zise, e cat se poate de evident ca in curand n-o sa prea aiba cine sa mai faca „revolutia” pe care o viseaza Alexandru Polgar pentru ca lumea nu mai e ceea ce era pe vremea lui Lenin.

In concluzie, desi nu prea impartasesc viziunea lui Alexandru Polgar in ceea ce priveste viitorul, recomand cartea sa Politica datorita faptului ca in ceea ce priveste trecutul si prezentul face o expunere calitativa a ideilor si o argumenteaza intr-un mod profesionist.