Rezultatul alegerilor din SUA a cam surprins pe toata lumea la fel de mult cum a surprins si Brexitul de altfel.
Pe mine n-as putea spune ca m-au surprins ci ca mai degraba mi-au confirmat un lucru pe care l-am inteles in ultimii ani si anume acela ca lumea vireaza la dreapta in fata unor esecuri rasunatoare ale politicilor de stanga.
Din pacate dreapta politica si ideologica are o serie de aspecte ce amintesc de fascism, de persecutie si un oarecare totalitarism.
De curand doi prieteni, unul socialist convins si altul cu o viziune politica liberala mi-au spus ca in opinia lor viitorul pare mai degraba un socialism utopic precum cel descris in Star Trek. Numai ca desi o sumedenie de chestii tehnice imaginate in Star Trek s-au adeverit sistemul politic, economic si social descris in Star Trek nu prea poate sa se adevereasca pentru simplul fapt ca in societatea respectiva fiecare om avea un rol in societate. Ori intr-o lume plina de turisti sociali si de paraziti sociali care traiesc doar ca sa suga ca niste lipitori de la bugetele consolidate din taxe si impozite excesive impuse celor care muncesc si produc cu adevarat pentru societate, modelul Star Trek e imposibil fara un genocid (sau un razboi) care sa-i elimine pe toti cei care nu vor sa-si asume un rol in societate.
N-am nici cel mai mic dubiu ca ceea ce vedem e de fapt reorientarea clasei muncitoare, pentru ca despre ea e vorba aici de la stanga care prin lideri sindicali corupti si inradacinati politic le promitea o lume utopica prin discursuri pline de populism, discursuri ce nu s-au putut materializa si care mai degraba au avut ca rezultat cresteri de taxe si impozite suficient de mari incat sa acopere hotia din sistem si suficient de mari incat sa puna o presiune considerabila pe clasa de mijloc pe care s-o indeparteze incet si sigur de la idealul de viata decenta; catre dreapta politica si reorientarea periculoasa a unui procent considerabil din clasa muncitoare catre extrema dreapta, fapt confirmat de succesul incontestabil al lui Orban in Ungaria, alegerile prezidentiale din Austria, intentia de vot pentru viitoarele alegeri din Franta si proaspata victorie a lui Trump.
Desigur exista cazuri in care cealta extrema a obtinut concesii majore in detrimentul dreptei precum victoria obtinuta de Syriza in Grecia, ascensiunea temporara a Podemos in Spania si iminenta victorie a PSD-ului la parlamentarele din Romania, insa cazurile astea sunt rezultatul votului in niste societati in care parazitii sociali sunt mai numerosi decat clasa muncitoare si e normal ca orientarea lor sa fie catre niste indivizi care vin cu discursul populist pe care respectivii vor sa-l auda.
Cand am plecat din Romania, unul dintre motivele pe care le-am spus multora ca sa justific plecarea mea a fost acela ca am inceput sa ma simt amenintat tocmai de institutile care din punct de vedere constitutional trebuiau sa-mi apere integritatea si libertatea. De la politie la pompieri si ambulanta, iar din pacate cazul #colectiv n-a facut decat sa-mi confirme motivele. Ei bine instinctul asta de auto-conservare e omniprezent si astfel isi face simtita prezenta si in randul clasei muncitoare, clasa ce de altfel si-a pus toate sperantele decenii intregi catre politicile de stanga, politici ce au dus mai degraba la instabilitate sociala si incertitudine privind viitorul celor care prin munca lor contribuie activ la sustinerea economiei interne.
Asa ca tot ceea ce s-a intamplat in ultimii 4-5 ani nu e cu nimic surprinzator si imprevizibil, iar ce urmeaza sa se intample de acum incolo e fara dubiu suficient de previzibil chiar daca unii vor sa recunoasca lucrul asta acum sau se vor imbata cu apa rece si vor recunoaste doar dupa ce sunt pusi in fata faptului implinit.
Nu am simpatizat niciodata cu extrema dreapta, cu niciuna dintre extreme de altfel, insa nu pot sa nu constat schimbarea de atitudine pe care cei cu adevarat activi in societate o afiseaza de fiecare data cand are loc un scrutin.
