Am avut de mult in gand sa scriu un articol mai stufos pe tema asta si am ceva ciorne pe subiect, insa mi-a venit ideea sa explic treaba asta dupa articolul de aici.
Ca sa se inteleaga mai bine situatia am sa fac un studiu de caz concret pentru ca bugetul asigurarilor sociale, la fel ca orice alt buget functioneaza pe acelasi principiu al balantei intre venituri si cheltuieli, principiu ce se aplica in orice domeniu in ziua de azi.
Asa ca sa presupunem ca avem un restaurant unde servim mancare la discretie in baza unui tarif unic si doar odata pe zi (probabil ca o sa fiti surprinsi sa aflati ca exista astfel de restaurante).
In restaurantul asta intrarea costa 10 lei din care 5 lei il reprezinta cheltuielile si 5 lei reprezinta profitul, care din punct de vedere contabil e subiectul unui TVA de 20% si ce ramane dupa deducerea TVA-ului se impoziteaza cu 16%. Pentru ca se face o compensare a TVA-ului intre venituri si cheltuieli o sa consideram ipotetic faptul ca profitul net e de 2.5 lei per client/zi.
Restaurantul are 20 de locuri si il umplem in fiecare zi asa ca zilnic obtinem 50 de lei profit. Dupa o saptamana in care am facut 350 de lei profit net aflam povestea a 2 oameni saraci care nu-si permit o masa calda si astfel ne gandim sa facem un compromis si o fapta buna si sa le dam sa manance gratis asa ca-i invitam la masa. Insa facand lucrul asta pentru cei 2 saraci noi nu trebuie sa acoperim doar profitul pe care teoretic il realizam daca vindeam meniurile alea ci si cheltuielile si impozitarea si astfel, din profitul incasat dupa servirea a 18 oameni (45 de lei) trebuie sa scadem cheltuiala ocazionata de binefacerea facuta (20 de lei) si astfel rezulta faptul ca oferind mancare gratis pentru 2 din cei 20 de meseni ni se reduce profitul la jumatate asta desi matematic si logic 10% nu este egal cu 50%, insa vorbim de economie aici.
Acum in felul asta situatia e gestionabila pentru ca profitul net fie el cat de mic tot profit e si suntem pe plus. Insa cei doi saraci pe care i-am cunoscut intra in contact cu alti doi care se prezinta in a 9-a zi la restaurant si cer si ei o masa calda pe gratis si fiindca suntem oameni responsabili si ne respectam angajamentele ii primim, insa facand lucrul asta ramanem fara profit din moment ce servind 16 persoane pe bani castigam 40 de lei si servind 4 persoane fara bani pierdem 40 de lei.
In a 10-a zi se prezinta la restaurant alti doi asa-zisi saraci, care de fapt isi permit o masa calda, insa nu vor decat sa profite de bunavointa noastra si ca sa ne pacaleasca si-au pus niste haine mai jerpelite decat ale celorlalti patru si umbla murdar, iar noi mai naivi din fire ii credem si din mila ii poftim la masa.
In situatia asta costurile noastre urca la 60 de lei pe zi, in contextul in care noi mai castigam doar 35 de lei de la cei 14 oameni care platesc si astfel, din cei 375 de lei castigati in cele 9 zile anterioare incepand cu a 10-a zi pierdem cate 25 lei pe zi.
In ritmul asta rezistam 15 de zile pentru ca in a 16-a zi suntem deja pe pierdere si ne este imposibil sa mai sustinem sistemul.
Ajunsi in punctul asta avem o serie de posibilitati. Prima presupune sa lucram la negru si astfel daca nu mai platim impozite sau cel putin nu la cuantumul la care trebuie avem o rezerva de bani care poate ar face sistemul sustenabil, insa exista riscul sa se prinda ANAF-ul, sa vina peste noi si sa ne dea o amenda atat de mare incat sa falimentam direct.
A doua solutie e sa facem rabat la calitate, sa cumparam produse mai proaste si sa concediem angajatii buni aducand altii mai slabi pe salarii mai mici. E o solutie de compromis care o sa mearga pentru o perioada foarte scurta de timp pentru ca in fond clientii care platesc asteapta calitate in schimb si cand isi dau seama ca n-o mai primesc ajung sa plece si de la 14 clienti care plateau ajungem brusc la 13, apoi la 12 si asa mai departe si cu fiecare client care pleaca posibilitatea noastra de a face profit sau de a sustine cheltuielile se reduce considerabil.
Si asta dragilor nu e doar povestea ipotetica a unui restaurant cu cel mai simplu sistem de gestiune posibil ci povestea reala a tot ceea ce ne inconjoara, de la bugetul asigurarilor sociale la cel al educatiei, sanatatii, politiei etc. Chiar si povestea bugetului de familie.
Un sistem social e sustenabil atat timp cat veniturile sunt mai mari decat cheltuielile si cat timp cei care platesc pentru ceea ce mananca sunt mai multi decat cei care mananca si nu platesc nimic. La fel ca si in cazul restaurantului pentru a inclina balanta si a arunca intreg sistemul intr-o spirala negativa din care nu are sanse sa mai iasa veci pentru ca e imposibil de acoperit groapa care se adanceste pe zi ce trece.
Ori lucrul asta are un efect domino intr-o economie a unui stat oarecare pentru ca statul respectiv e obligat sa faca compromisuri si sa ia bani de altundeva. O solutie e sa se imprumute si sa-i dea inapoi cu dobanda, ceea ce inseamna ca daca se imprumuta are un plan viabil de a reveni pe profit, iar a doua solutie e sa taie de altundeva ca sa compenseze si ca si in cazul restaurantului se taie de la investitii, siguranta nationala, educatie, sanatate etc.
Cine a invatat minime notiuni de matematica in scoala si de economie in liceu e capabil sa inteleaga treaba asta daca si vrea s-o inteleaga si sa vada astfel ca cu cat e obligat statul sa tina mai multi in spate cu atat o sa se inrautateasca situatia celorlalti si or sa se inrautateasca perspectivele de viitor.
Intre trantori si saraci e o linie subtire si daca faci sau zici ceva in favoarea unora si defavoarea altora atunci o sa fie considerat cu caracter discriminatoriu de oamenii mult prea ignoranti sa vada ce se intampla in jurul lor si cine sunt de multe ori cei carora li se plange de mila.
Evident ca lumea in cazul asta asteapta si solutii si sunt doar patru solutii posibile pe care orice guvern le poate aplica:
- Stabilirea unor criterii draconice de verificare a statutului social pentru a-i ajuta doar pe cei care chiar au nevoie si nu pe cei (majoritatea) care se prefac ca au nevoie
- Conditionarea banilor dati cu munca in folosul comunitatii. Sunt atati saraci apti de munca si atatea de facut in Romania si-n multe alte tari.
- Eliminarea oricarui tip de ajutor social si implementarea sistemului „nu muncesti = nu mananci”. Sau daca treaba asta pare prea cinica atunci ideal e ca statul sa dea doar casa si mancare gratis (nu bani) pentru ca sunt singurele aspecte concrete care definesc conceptul de trai demn si pentru ca saracia sau handicapul nu presupune faptul ca e musai sa bei si sa pipi non-stop pe spatele platitorilor de taxe si impozite.
- Introducerea venitului minim garantat cu aplicare stricta a detinatorilor de cetatenie, venit minim garantat care sa presupuna doar cletuielile cu sanatatea, educatia, intretinerea si mancarea. Pentru benzila la BMW-ul adus de dincolo sa faci bine sa muncesti.
Da stiu, suna cinic, dar spre asta ne indreptam incet si sigur. Sau spre vreun razboi social rezultat din orientarea tot mai mare spre sclavie si cazul din Arges e doar un exemplu in acest sens si un singur exemplu din miile sau zecile de mii de astfel de cazuri care exista in Romania si nu numai. In momentul de fata, nicaieri in lumea asta intreaga nu mai sunt garantate pensiile de sistemul de asigurari sociale. Nici macar in Germania unde Deutsche Bank o sa faca ravagii cat de curand.
PS: Inital titlul era „Asistenta sociala explicata pentru idioti”, insa n-am vrut sa jignesc pe nimeni direct din titlu.
