Vad foarte multa lume revoltata zilele astea pe CCR si am vazut in trecut foarte multa lume care si-a pus sperantele in CCR.
De fapt toata revolta asta vine fix de aici de la asteptarile irealiste pe care le au oamenii fata de CCR.
Mai toata lumea vede CCR ca pe un tribunal banal cand de fapt CCR e un tribunal institutional. Stiti rolul ala de „mediator intre puterile statului” pe care toata lumea i-l atribuie exclusiv presedintelui? Ei bine presedintele in sine e o putere a statului si cand el e in conflict cu alta putere a statului, gen guvernul atunci n-are cum sa exercite de mediator. Ba mai mult presedintele e unul singur si poate sa fie partinitor pe cand judecatorii de la CCR sunt acolo ca sa dezbata, sa analizeze si sa decida in urma unui vot majoritar.
Rolul CCR e acela de a pune in acord cu constitutia orice lege (indiferent de cine e emisa) sau modificare legislativa si cam atat. Rolul CCR-ului nu e sa-si asume legitimitatea unei decizii, iar daca constitutia noastra e proasta, ca orice lege in tara asta de altfel, atunci mi-e greu sa cred ca putem suspecta judecatorii CCR de rea vointa.
Stiu ca unii judecatori de la curte sunt numiti de PSD (trei dintre ei), dar mai stiu ca fragmentarea asta a CCR, diferentierea mandatelor precum si diversificarea judecatorilor au rolul de a asigura pe cat de mult posibil impartialitatea deciziilor pronuntate de CCR.
Poate daca lumea ar intelege prerogativele de tribunal institutional al CCR atunci n-am mai avea atatea batai de cap.
Rolul abstract si tematic al CCR nu se diferentiaza cu nimic fata de rolul CNA sau cel al TAS.
