Nunta ca afacere

POST_ROXY_0042-copia

Am auzit azi la radio povestea și mai apoi am citit câte ceva pe la gazetă (backup):

Doi tineri și-au pierdut banii pe care i-au strâns la nuntă în mai puțin de 24 de ore. S-a întâmplat într-un bloc din cartierul sucevean Zamca, iar suma cu care hoții au plecat este de 17.800 de euro (lei, lire sterline și euro)

Și cum e o pâine de mâncat aici m-am gândit să comentez și eu puțin pe subiect pentru că mai știu și eu una alta și am făcut și eu nuntă acum aproape 10 ani.

Există practic trei tipuri de nunți, sau mă rog existau pentru că în ultima perioadă se practică cu precădere un fel de crowdfunding cu nunta.

Tipul 1 – Nunta clasică

În vremuri de mult apuse la nuntă se invita lumea din sat și se făcea un fel de serbare câmpenească unde fiecare invitat contribuia cu ceva și dăruia mirilor ceva util pentru casă și viața de familie.

Foarte puțini dăruiau bani inițial pentru că se miza mai mult pe utilitate și mai puțin pe valoare.

Tipul 2 – Nunta capitalistă

Numai că în comunism, și mai ales când comunismul a intrat în declin lumea nu mai prea avea ce să dăruiască mai ales cu pâinea pe cartelă și astfel s-a consolidat darul cu bani pentru că bani avea toată lumea. E irelevant faptul că banii n-aveau aproape nicio valoare utilă la vremea aia.

Tot cam în perioada aia s-a născut și conceptul de obligație fără să se țină cont de contextul social și economic al celui obligat să vină la nunta ta pentru că părinții tăi sau frații tăi au fost la a lui.

După revoluție când s-a mai stabilizat economia și a început să se inunde piața cu produse de import banii au reînceput să capete valoare și astfel deveniseră mai atractivi pentru miri.

Așa se face că unii au decis să facă o afacere din organizarea nunții pentru că fiecare plic contează.

Și ca în orice business s-a mers din start pe optimizarea costurilor și de cele mai multe ori s-a făcut compromis în ceea ce privește sala, muzica, aranjamentele, mâncarea și alte alea.

Nunțile astea cu tente de afacere sunt ușor de identificat pentru că la ele sunt invitați mult prea mulți oameni.

Ca să facă bani mirii invită chiar și prietenii sau neamurile cu care nu-și mai vorbesc de ani buni și mimează oarecum interesul pentru soarta respectivilor indivizi cu prilejul nunții, evident.

După ce lasă plicul și pleacă uită că mai sunt neamuri și prieteni și-și văd fiecare de drumul lor.

De foarte multe ori în cazul nunților din care se vrea a face o afacere pe la mese și prin bucătărie trebăluiesc tot neamurile.

Tipul 3 – Nunta decentă

În cazuri extrem de rare are loc câte o nuntă decentă unde toți invitații sunt chemați la o biserică și la un restaurant cu o atmosferă decentă și cu o servire decentă. E o nuntă unde neamurile și prietenii sunt doar invitați și atât și unde mirii n-au niciun fel de așteptare de la musafiri.

În loc de concluzie

Datorită faptului că tot mai multe cupluri fac afacere din nuntă, fie ca să dea avansul la apartament, să-și schimbe mașina sau să-și ia ultimul model de iPhone a avut loc o schimbare de paradigmă economică.

Pe de-o parte a venit fiscul care și-a dat seama relativ târziu că mulți fac din nuntă un business în toată regula și abuzează astfel sistemul fiscal, iar mai apoi au venit hoții care și-au dat seama, mult mai târziu decât fiscul că banii de la nunți sunt mult mai greu de protejat și mult mai ușor de furat.

Sunt sigur că ăsta nu e singurul caz, că au mai fost astfel de cazuri și că nu s-au mediatizat fiindcă fie nu s-a furat o sumă considerabilă, fie de frica fiscului oamenii n-au vrut să declare pentru că nu puteau să justifice.

Cel mai trist e că la nunțile astea de business sunt exploatați și ăia mai avuți care-și permit aroganța de a arunca minim 100 de euro pe o masă la restaurant, în cel mai fericit caz pentru că de multe ori se evită restaurantele și se merge pe catering la vreo sală închiriată, dar și ăia mai puțin avuți care fie trebuie să strângă bani și să facă foame un an ca să-și permită o astfel de aroganță, fie trebuie să facă vreun credit la CAR sau să se împrumute la vecini și prieteni ca să-i facă pe miri cu pula mare.

Și dacă vă întrebați cum a fost la mine, ei bine noi am avut o nuntă decentă, cu invitați puțini, la o biserică modestă și la un restaurant de clasă medie. N-am făcut afacere din nuntă pentru că nu ăsta era scopul, iar darul strâns n-a acoperit în totalitate cheltuielile cauzate de organizarea nunții. Dar, știam treaba asta și eram pregătiți pentru treaba asta.

Am ales calitatea în locul cantității și decența în locul exploatării și ne-am asumat de la bun început costurile.