Nu-ti irosi visele in Romania

Ma gandeam la o chestie zilele astea si m-am trezit sa scriu postarea asta pentru care multi or sa ma urasca.

Sunt tare curios cati dintre cei care citesc pe aici au reusit sa-si indeplineasca visul in ceea ce priveste profesia si cariera fara sa ajunga sa fie liber profesionisti, fara sa ii impuna mama sau tata intr-un loc cald pe undeva si evident fara sa triseze intr-un fel. Nu stiu de ce am impresia ca foarte putini pot sa spuna ca si-au indeplinit visele in Romania fara sa fie nevoiti sa faca vreun fel de compromis.

De-a lungul timpului mi-am gasit o serie de fosti colegi de generala si liceu si evident ca m-a manat curiozitatea sa vad ce s-a ales de ei, mai ales de oamenii cu care aveam o relatie mai apropiata si care-mi povesteau visele pe care le au.

Dintre cei de prin liceu am observat ca o parte lucreaza pe posturi diferite fata de specializarea lor, in timp ce cativa lucreaza pe specializare, dar pentru firme de pe afara si sunt mai mereu plecati. Niciunul din ei nu lucreaza pentru stat si foarte multi dintre ei au evoluat ierarhic in compania in care lucreaza.

Si totusi sunt multi dintre ei care nu si-au implinit visele.

Dar hai sa va spun povestea a doi dintre ei ca sa ma intelegeti mai bine.

Unul, coleg din generala a vrut sa se faca pilot. Nu era un elev stralucit, insa nici prost nu era asa ca a urmat pasii firesti. S-a dus la liceu militar si de acolo la academie. A ajuns pilot si cativa ani mai tarziu a emigrat intr-o tara din UE cu catel si purcel. Nu l-am intrebat de ce a renuntat la visul sau, nu e oportun si nici legitim, insa n-am putut sa constat schimbarea de paradigma in gandirea unui om cu o pasiune imensa pentru pilotaj.

Altul, fost coleg de liceu ce era printre cei mai buni la matematica din scoala si mult mai bun la invatatura decat mine s-a chinuit din rasputeri sa faca liceul. Provenea dintr-o familie modesta ce facea fata cu greu cheltuielilor ocazionate de educatia fiului lor. Si totusi oamenii s-au chinuit sa-l tina in liceu si nu l-au refuzat nici atunci cand de la liceu a vrut sa mearga la Iasi sa studieze medicina. L-am gasit 10 ani mai tarziu pe Facebook, lucreaza la ceva firma de foraje si prospectiuni, calatoreste in toata lumea si probabil ca are un salar bunicel, dar totusi si-a irosit visul.

Amandoi au avut vise ce aveau ca prim rezultat angajarea in institutii de stat unde nu se munceste in conditii tocmai optime si nici pe salarii mari. Indiferent cat de bun esti, daca nu cunosti oameni si nu faci compromisuri n-o sa evoluezi si n-o sa ai oportunitatea sa te afirmi cum se intampla de altfel in sectorul privat.

Doar ca sectorul privat are pretentii, mai ales in ceea ce priveste pilotarea avioanelor si medicina si fara cativa ani de experienta la stat nu te prea cauta nimeni.

Nu stiu de ce-au renuntat cei doi, sunt amandoi oameni cu principii si presupun ca faptul ca n-au vrut sa le incalce i-a facut sa renunte.

Totusi daca aveti vise marete care au ca efect imediat angajarea undeva pe la stat si n-aveti vreunul dintre “avantajele” despre care vorbeam la inceputul articolului atunci mai bine plecati din Romania decat sa va irositi visele acolo. Alternative exista, trebuie doar sa vreti…

Nu-ti irosi visele in Romania

10
Lasă un răspuns

4 Comment threads
6 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
4 Comment authors
newest oldest most voted

Toate visele mele au luat nastere in Romania, desi am fost orfan de la 16 ani si am pornit de 3x de la -0, desi de 2x ori am fost la +. Nu simt ca am irosit nimic aici, poate doar ca mi’a fost ceva mai greu, dar am invatat ce e mai important: ce si cat imi este cu adevarat necesar.

P.S. Am fost angajat in toata viata mea la stat 3 luni si am plecat de nebun ca mi’am dorit independenta si de atunci nu am mai avut carte de munca.

Jocul acesta al carierei cred că era interesant în urmă cu câțiva ani când ne spuneau părinții „să învățăm ca să ajungem la birou”. Am ajuns la nivelul de „semi-birou” ca angajat și am realizat că alții, care poate nu sunt la fel de buni ca mine, reușesc ca liber profesioniști. Știu că încă sunt industrii în care nu poți excele decât în calitate de angajat și mă gândesc aici la inginerii și la alte chestii grele. Dar în principiu simt că ne întoarcem în vremea meșteșugarilor din Evul Mediu, mai ales în contextul în care serviciile devin tot mai… Read more »

Eu am mai spus-o, oamenii care nu riscă nu fac nimic, în orice țară ar fi ei. Cât despre vise, indiferent ce vis ai când ești mic, indiferent ce vrei să faci când zici că-ți pui targeturi.. ideea principală e să ai curajul s-o iei întotdeauna de la capăt, și să riști indiferent de situație, fiindcă plafonarea este ce-l mai mare inamic al evoluției.