A fost o perioadă în care credeam că miscările de stradă, mai mult sau mai putin violente, pot să rezolve orice conflict de natură democratică. Și adevărul e ca astfel de mișcări funcționează la unii, nu și la noi.
Astfel de mișcări au un oarecare succes doar acolo unde implicarea civică e un atribut ce caracterizează minim 50% din populație, nu acolo unde mai puțin de 20% din populație crede în implicarea civică.
Ce înseamnă de fapt implicarea civică? Ei bine, zic să citiți articolul asta de la Robin ca să vă lamuriți.
Revenind la oile noastre. Am citit recent un articol despre Grecia unde clasa medie, clasa muncitoare, proletariatul, se scufundă în mizerie, însa nimeni nu mai protesteaza împotriva sistemului.
De ce se întamplă lucrul ăsta? Ei bine, tind să cred ca totul ține de procentul de populație care paraziteaza societatea. Cu cât procentul celor care parazitează societatea e mai mare cu atât e mai dificil să se producă o schimbare în bine.
Paraziții se simt bine in zona lor de confort si n-au de gând să facă niciun fel de compromis care le-ar putea periclita confortul respectiv.
Așa că, orice mișcare de stradă, oricât de legitimă ar părea, e sortită eșecului pentru simplul fapt că cei împotriva cărora se adresează mișcarea respectivă sunt convinși de susținerea necondiționată pe care le-o oferă cei ce parazitează societatea.
Astfel, orice protest împotriva deciziei CCR e inutil și o sa eșueze. În primul rând pentru că CCR a aplicat, chiar dacă oarecum discutabil, ceea ce scrie în Constituție (a lămurit Radu ce și cum).
Până la urmă, o constituție proastă, ce permite o democrație defectă nu se poate corecta în stradă ci la urne.
