Mitul saracilor moderni

Mitul asta a inceput sa circule in urma cu cativa ani, la scurt timp dupa ce criza financiara a lovit decisiv si a fost folosit de niste stangisti infecti drept laitmotiv pentru a transforma capitalismul intr-un Baubau al viitorului.

Desigur el a fost gandit tot de niste stangisti care fie sunt ticalosi, si au inventat mitul asta ca sa manipuleze la modul grosolan, fie sunt de-a dreptul idioti si nu pot sa gandeasca logic o chestie relativ banala.

Mitul saracilor moderni spune ca generatia ce reprezinta clasa muncitoare de azi e mai saraca decat generatia dinaintea ei pentru ca nu-si mai permite acelasi lux precum generatia anterioara.

Acum daca ne-am rezuma doar la Romania, demontarea mitului respectiv e relativ simpla. Aproape toata lumea stie ca pe vremea lui Ceausescu aveai bani si nu prea aveai ce sa cumperi cu ei. Ba mai mult se stie bine ca inainte de “Epoca de Aur” discrepanta de populatie dintre rural si urban era imensa, iar in ziua de azi procentele s-au inversat considerabil.

Oamenii traiau cu precadere pe la sate unde hrana se producea in regim propriu cu cheltuieli minime. De fapt chiar daca aveau bani, n-aveau pe ce sa-i cheltuiasca pentru ca toti au fost crescuti intr-o societate conservatoare unde nu era permisa risipa.

Cand a inceput sa se industrializeze tara s-au trimis mii de autobuze pe sate ca sa “recolteze” forta de munca pentru noile fabrici si uzine, statul a construit sute de mii de locuinte pe care le-a dat angajatilor in folosinta pe gratis sau le-a vandut sub un fel de creditare fara sa perceapa vreun tip de comisioane sau dobanda. La vremea aia nu exista piata libera si astfel nu exista nici macar un cadru concurential care sa influenteze preturile in vreun fel. Fiecare locuinta se achizitiona la un pret aproape egal cu costurile de productie, iar statul nu facea niciun profit de pe urma lor. Nici cheltuieli n-avea pentru ca nu facea marketing sau vreun fel de intretinere si modernizare. Toate locuintele erau identice in ceea ce priveste utilitatile si dotarile.

Piata libera a schimbat putin abordarea in acest sens si astfel costurile au crescut, numai ca o serie de factori directi sau indirecti au influentat iremediabil piata.

Am scris mai devreme despre motivul pentru care pietele sunt varza si nu vreau sa mai revin pe subiect, insa vreau sa semnalez un aspect direct relationat cu pretul locuintelor. Urbanizarea e probabil cel mai important factor in ceea ce priveste stabilirea pretului unei locuinte. Fiecare investitor care se apuca de achizitionat sau construit locuinte ia in calcul in primul rand potentialul zonei, fiindca potentialul, desi un concept abstract, e un vector care poate sa dea locuintei valoare.

O casa din chirpici intr-un sat fara canalizare, cum au bunicii pentru ca primarul PSD fura banii de atatia ani si in campanie doar sapa niste gropi ca sa-i momeasca, nu e acelasi lucru cu o casa intr-un oras mai mic sau o comuna unde s-au deschis doua trei fabrici, iar o casa dintr-o comuna banala nu e acelasi lucru cu o casa intr-un municipiu unde cresterea economica e vizibila si o certitudine.

Astfel e lesne de inteles ca zona in care au trait bunicii nu are acelasi potential ca zona in care au trait parintii nostri, iar zona in care vrem sa traim noi are un potential mult mai mare in comparatie cu cele doua. Din start discrepantele astea ne dovedesc faptul ca orice comparatie directa intre casa pe care si-au permis-o bunicii si parintii si cea pe care teoretic vrem sa ne-o permitem noi e gresita.

Apoi intervine si problema luxului marunt pe care noi in ziua de azi il numim viata decenta, dar care pentru bunici si parinti era un lux.

In ziua de azi ne place sa umblam cu Nike nu cu opinci sau usurei de Dragasani, sa mancam in oras cat mai des posibil si sa bem Jack Daniels sau Chardonnay in loc de ceva posirca facuta din struguri la tara. Mancam paine din cereale integrale nu mamaliga si am vrea sa conducem un 4×4 nu o Dacie ruginita.

De altfel daca stau bine sa ma gandesc n-am mai scris de mult o scrisoare pentru ca aveam abonamente la mobil si internet nelimitat, iar de cand cu Netflix si televizoarepe 4K cine dracu’ mai are nevoie de cinematograf? De fapt sunt aproape sigur ca multi habar n-au sa trimita o scrisoare, nu s-o scrie ci s-o trimita prin posta.

Dincolo de asta e musai sa recunoastem faptul ca granulele si conservele pe care le mananca bichonul maltez impreuna cu vizitele regulate la veterinar sunt mult mai costisitoare decat iarba pe care o pasc oile, vacile sau furajele pentru porci ale bunicii.

Si pe langa toate cheltuielile astea am mai vrea si o casa care sa fie doar a noastra, sa fie cat mai mare si mai luxoasa, sa dea pe dinafara opulenta incat sa ni se imbolnaveasca cu inima toti prietenii, vecinii si desigur toate rudele.

Conform celor despre care va vorbeam la inceputul articolului, capitalismul asta ne-a facut mai saraci pentru ca in ziua de azi nu ne mai permitem o casa la fel cum si-au permis poate bunicii si parintii nostri, insa ne putem permite atatea cheltuieli suplimentare, atatea arogante ieftine care desigur in rationamentul lor nu conteaza, pentru ca statutul social al oricarui idiot se rezuma la casa in care locuieste si cam atat.

Indivizii care pun treaba asta in balanta sunt atat de idioti, sau rau intentionati, incat ignora cu nonsalanta faptul ca aproape tot ceea ce consumau bunicii si parintii se producea in regie proprie si ca nimic nu se pierdea si nu se arunca la gunoi. Pe vremea lor nu se facea atata risipa la mancare, iar mancatul la restaurant era rezervat doar celor privilegiati, ca si multe altele de altfel. De asemenea ignora cu nonsalanta si faptul ca multi dintre parintii nostri au fost inca “intretinuti” de catre parintii lor cu produse alimentare la mult timp dupa ce ne-am avantat in capitalism.

Desigur, daca am renunta fiecare la “luxul” necesar asa cum au fost obligati sa faca parintii si bunicii nostri atunci cel mai probabil ca ne-am permite sa ne luam o casa echivalenta cu cea in care ne-am nascut sau cea in care am crescut.

Probabil ca cel mai important lucru care divagheaza ideea de saracie in raport cu generatia anterioara e abundenta de produse disponibile pe piata precum si volumul mare de oportunitati pe care-l avem. Si totusi daca nu ne permitem o casa suntem saraci, pentru ca asa vor unii sa creada si sa ne faca sa credem. Mai patetic decat atat nici nu se poate…

Mitul saracilor moderni

Lasă un răspuns